VECHI ACCESORII VÂNĂTOREȘTI. CORNURI PENTRU PRAF DE PUȘCĂ

Alături de multe alte obiecte de mare importanță etnografică, din inventarul Muzeului de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț face parte și un set de accesorii legate de activităţile vânătoreşti – cornurile pentru praf de pușcă. Aceste piese, care ilustrează foarte bine complexitatea meşteşugurilor legate de prelucrarea tradiţională a osului şi a cornului, mai sunt cunoscute și după denumirea populară de prăvoare. Acestea au fost folosite într-o perioadă în care armele de foc nu erau perfecţionate, încărcarea lor fiind făcută cu ajutorul acestor cornuri pentru praf de pușcă. În unele zone ale țării, cum ar fi Transilvania, aceste obiecte sunt cunoscute începând cu sec. XV-XVI, dar în Moldova apar câteva secole mai târziu.
Cel mai vechi prăvor din judeţul Neamţ se datează în sec. XVIII şi a fost găsit la Palatul Cnejilor, de pe teritoriul comunei Ceahlău. Cu toate că vânătoarea a fost o activitate importantă pentru comunităţile tradiţionale din zona montană şi submontană a Neamţului, din păcate, la ora actuală nu s-au păstrat prea multe exemplare, deoarece, sub impactul modernismului, acestea și-au pierdut de multă vreme utilitatea. Cornurile pentru praf de puşcă din inventarul muzeului nostru provin din localităţile învecinate Târgului Neamţ, cele mai multe exemplare fiind recuperate din comunele Pipirig, Ghindăoani, Agapia.
Confecţionate în special din corn de cerb și mai rar din coarne de bovine, prăvoarele sunt remarcabile prin grija cu care au fost lucrate, dar mai ales prin motivele decorative care le înfrumuseţează. Exemplarele din corn de cerb sunt bogat ornamentate cu decoruri complexe (motive solare, geometrice, spiralice) sau simple (cercuri), dispuse pe o faţă şi pe părţile laterale.
Sub aspect tehnologic, realizarea acestor piese era destul de complexă și implica mai multe operaţiuni care cereau multă migală: tăiere, finisare, înlăturarea ţesutului spongios, căpăcirea, lustruirea, decorarea, fixarea dopului dozator şi în unele cazuri montarea elementelor metalice.
Modernismul, evoluția armelor și a accesoriilor, cum ar fi apariția cartușelor, fixate pe o bandulieră, au simplificat considerabil încărcarea armei, prin urmare, confecționarea acestor recipiente pentru praful de pușcă, în masă, încetează brusc, pierzându-și utilitatea vânătorească sau militară.
Meșteșugul realizării prăvoarelor nu a dispărut complet, ele continuând să amintească în calitate strict de elemente de decor despre activitățile tradiționale din cotidianul înaintașilor noștri.

Roxana Diaconu
(sursa imaginii – arhiva MIETN)