PIESE ETNOGRAFICE DIN DONAȚIA PROFESORULUI VASILE VRÂNCEANU

La sfârșitul anului 2011 și la începutul celui următor, prof. Vasile Vrânceanu din Târgu Neamț, un împătimit colecționar de istorie locală, a donat Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu Neamț, din cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț, o importantă colecție, de peste 1800 de piese istorice, arheologice, etnografice, numismatice, documentare. Toate aceste piese au făcut parte din colecția muzeală de la Școala nr. 2 ,,Grigore Ghica Vodă”, dar, din motive care țineau de conservarea și buna valorificare a acestora, profesorul Vasile Vrânceanu a decis să le doneze muzeului amintit.

Segmentul etnografic al colecției donate muzeului târgnemțean a constat într-un număr de aproximativ 1200 de piese etnografice, care, la rândul lor, pot fi structurate în mai multe grupe tipologice. Dacă luăm în considerare materialele din care au fost confecţionate, distingem piesele textile, obiectele de lemn, cele din fier, piele, lut şi corn. Sub aspect utilitar, obiectele pot fi împățite în: piese de port, ţesături, unelte, vase de lemn, ceramică de uz şi decorativă, instrumente muzicale. Ţesăturile formează un eşantion destul de consistent, dar diversificat din punct de vedere utilitar. Pot fi identificate aici textile pentru uzul cotidian (ştergare, feţe de masă, feţe de pernă), textile decorative (scoarţe, păretare, ştergare), dar şi ţesături pentru ceremonii (ştergare de nuntă şi batiste de vornic). Lucrate în mediul casnic şi cu totul excepţional în ateliere mănăstireşti, ţesăturile au fost confecţionate din fibre naturale de lână, in, cânepă, borangic şi bumbac. Ceea ce evidenţiază multe dintre astfel de piese este bogăţia şi diversitatea ornamentaţiei, atât din punct de vedere cromatic, dar mai ales în ceea ce priveşte tehnicile de realizare (cusături sau motive alese în ţesătură). Tot în categoria pieselor de port includem câteva cingători (bârneţe) confecţionate din lână şi cânepă, dar şi unele curele bărbăteşti din piele (chimire) şi opinci lucrate din acelaşi material. O reprezentare numerică crescută o au obiectele confecţionate din lemn, destinate diferitelor meşteşuguri şi îndeletniciri casnice, agricole şi pastorale. Ponderea cea mai mare o au lingurile de lemn, de dimensiuni variabile, simple sau bogat decorate, provenite din localităţi precum Pipirig, Stânca, Târgu Neamţ, Târpeşti, Urecheni, Răuceşti, etc. Este demn de remarcat faptul că, pentru unele dintre obiecte de lemn am putut stabili vechimea cu exactitate; ne referim aici la două ploşti care au pictate pe suprafaţa lor anii 1882, respectiv 1886. Tot din lemn sunt realizate şi un număr important de piese utilizate pentru prelucrarea diferitelor fibre textile, în cadrul meşteşugurilor precum torsul şi ţesutul. Amintim aici meliţe, ragile, piepteni, pieptănuşi, utilizate în etapele incipiente ale manufacturării textilelor, până la furci de tors, fuse, depănătoare, vârtelniţă, alergătoare şi bătătoare pentru războiul de ţesut. Demne de remarcat sunt şi cele câteva icoane pe lemn, dar starea de conservare a unora dintre ele este destul de precară, fapt ce limitează posibilitatea stabilirii apartenenţei la un anumit stil pictural sau a unei perioade cronologice în care au fost realizate. În categoria obiectelor cu caracter etnografic includem şi cele aproximativ 100 de vase de lut, destinate activităţilor casnice, dintre care, ponderea cea mai însemnată o au recipientele de dimensiuni mari şi medii.

Destul de puţine sunt uneltele de fier, utilizate în activităţile agricole (cuţit de plug, ramă de hârleţ, seceri, cosoare), în meşteşugurile de prelucrare a lemnului (cuţitoaie, sfredele, topoare) sau folosite în mediul casnic (opaiţ,cântare, fiare de călcat, foarfeci, unităţi de măsură).

Roxana Diaconu
Sursa imaginii – arhiva MIETN