VESTIGII ARHEOLOGICE DIN SECOLUL IV P. CHR. DIN DEPRESIUNEA NEAMŢ

Zona de nord-est a judeţului Neamţ şi mai ales depresiunea cu acelaşi nume au fost locuite în secolul IV p. Chr. de populaţii romanice târzii, care au aparţinut unor entităţi culturale diferite. Este vorba despre comunităţi ale culturii Sântana de Mureş şi ale culturii Tumulilor Carpatici.

În prezent se cunosc aproximativ 20 de aşezări ale populaţiilor Sântana de Mureş. Multe dintre acestea au fost întemeiate în locuri bine adaptate modului de viaţă şi economiei comunităţilor romanice, în sensul că erau preferate terasele joase ale cursurilor de apă, sau pantele line ale dealurilor. Din datele arheologice cunoscute în prezent, aceste aşezări erau deschise şi ocupau suprafeţe variabile, în funcţie de topografia zonei. Prin cercetările sistematice sau din cele de suprafaţă au fost recuperate diferite categorii de vestigii, reprezentate prin ceramică lucrată la roată, dar şi la mână, unelte şi obiecte de podoabă.

Alături de descoperirile atribuite acestor comunităţi, în Depresiunea Neamţ mai sunt cunoscute şi vestigii ale culturii Tumulilor Carpatici. Amintim aici necropolele de la Nemţişor-Branişte şi Nemţişor-Gura Secului, care se prezentau sub forma unor movile, concentrate într-un anumit areal. La Branişte au fost identificate 34 de astfel de movile, în interiorul cărora se găseau morminte de incineraţie, iar la Gura Secului au fost cercetaţi nouă tumuli (movile). Aşa cum am menţionat deja, ritul funerar era cel al incineraţiei, oasele defuncţilor fiind depuse în gropi sau în urne (vase speciale). Ca inventar, în morminte au fost găsite recipiente ceramice întregi şi fragmentare, piese de sticlă şi metal.

Fără să facem o prezentare mult prea detaliată, în condiţiile în care rezultatele acestor cercetări au fost în mare parte publicate, menţionăm că toate aceste vestigii au o importanţă istorică deosebită prin aceea că ne confirmă existenţă comunităţilor romanice în acest spaţiu.

Dr. Vasile Diaconu
(sursa imaginilor – arhiva MIETN)