Despre MĂNĂSTIREA SECU

De admin Pe 16 ian. 2016

Ne străduim să parcurgem alături de cititori, în cele care urmează, câteva considerații ale preotului Constantin Matasă, referitoare la lăcașele de cult din zona Neamț, așa cum au fost ele consemnate în lucrarea Călăuza județului Neamț, publicată de către aceasta la București, editura Cartea Românească, în 1929.

”Drumul care duce din Târg la M-rea Neamţului, după ce trece prin satul Vânători şi printr-o frumoasă dumbravă de stejari, se desface spre stânga, trece pe lângă Cerbăria Statului şi luând-o pe valea unui pârăoaş, ajunge la M-rea Secu, care-ţi apare deodată, înaintea ochilor, impunătoare ca o cetate şi cu o înfăţişare de desăvârşită linişte[1].

Biserica principală este zidită în 1602, după cum se vede din inscripţia pusă la intrare: „cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, cu rugăciunea Precistei Născătoare de Dumnezeu şi a Sfântului Înainte Mergător Ioan şi ale tuturor sfinţilor, cu bunăvoinţa drept credinciosului Domn al nostru Io Ieremia Movilă Voevod, cu mila lui Dumnezău Domn al ţerii Moldovei şi celor de Dumnezău dăruiţi fii ai săi: Io Constantin şi Alexandru Voevozii şi a celuilalt frate al său Io Simion Movilă Voevod şi a copiilor lui, şi cu binecuvântarea fratelui lor şi prea sfinţitul Chir Gheorghie Mitropolit al Sucevei, cu bună râvnă şi cu adevărată a lui de la Dumnezău dăruită agonisită a făcut acest hram dumnezăesc întru numele Sfântului slăvitului proroc Înainte mergător şi Botezător al lui Hristos, Ioan şi al cinstitei lui tăieri a capului, smeritul şi mult greşitul şi nevrednicul robul Stăpânului Hristos, Nestor Ureche, Mare-Vornic al Ţerii de jos şi Doamna lui Mitrofan şi copiii lui Vasile şi Grigore şi alţi …ai lor. – Cinstite Sfinte Înainte Mergătorule, pleacă-ţi pomenirea blagocestivului Domnului nostru şi a robului lui (Hristos?) Nistor Ureche Mare-Vornic de Ţar de Jos, … şi neamului lui şi pentru iertarea păcatelor lui şi pentru … Şi s-a început în anul 7110 (1602), Iunie 7, şi s-a mântuit în acelaş an, Octombrie 5”[2].

Biserica aceasta a suferit cu vremea modificări şi adaosuri: pridvor, vestmântărie şi proscomidie.

Înăuntru sunt îngropaţi ctitorii, Nestor Ureche şi Mitrofana, mitropolitul Varlaam – mort la 1657 – Sava Mitropolitul, mort la 1664, Ioan episcop de Roman şi alţii ale căror morminte nu au inscripţii.

M-rea Secu a căpătat însemnate danii – averi şi moşii – de la mulţi Voievozi şi boieri: Nestor ureche, Alexandru Lăpuşneanu, Simion şi Constantin Movilă, Eustaţie Dabija, Varlaam mitropolitul şi alţii. Mai în urmă, Veniamin Costache făcu chiliile cu două rânduri şi paraclisul Adormirea Maicii Domnului. La 1818, stareţul Ilarie, construi alte chilii de piatră. La 1821, Secul a suferit mult cu prilejul unei lupte crâncene dintre Turci şi Grecii eterişti care se baricadaseră în M-re. Stareţul Neonil repară din nou biserica şi chiliile, după focul din 1844. În rândul chiliilor, colţul de către N-V este turnul în care tradiţia spune că ar fi fost închisă Mitrofana ca pedeapsă şi ca aici ar fi lucrat vestitul Epitaf de la Secu.

Biserica mare nu mai păstrează înăuntru aproape nimic din vechea sa podoabă picturală. Singure firidele de deasupra mormintelor ctitoreşti – în pronaos – mai lasă să se deosebească vagi resturi foarte deteriorate din pictura originală.

Pictura pereţilor şi a bolţilor este făcută în ulei şi e cu totul lipsită de orice valoare istorică sau artistică, o lucrare a meşterilor Greci de pe la 1850.

Pe din afară, zidul de miazăzi păstrează o icoană originală din vechea pictură. Ea înfăţişează, deasupra pisaniei în piatră, scena numită în arta religioasă „Deisis”. Iisus Hristos stă în haine de arhiereu pe tronul său din ceruri. Fecioara Maria în costum de împărăteasă bizantină şi Sfântul Ioan Botezătorul, stau de o parte şi de alta a Mântuitorului, în atitudine de rugăciune[3]. În partea de jos a tabloului, de-a stânga şi de-a dreapta pisaniei, stau în picioare profeţii Zaharia şi Aron purtând inscripţii şi doi serafimi. Scena face parte din iconografia sec. al XVI-lea şi al XVII-lea din Judecata din urmă. Siluetele Fecioarei Maria şi a Sfântului Ioan, prezintă însuşiri de artă monumentală. Culorile sunt caracteristice picturilor de la Athos, de pe la sfârşitul sec. al XVI-lea”.

Dr. Vasile Diaconu

[1] Înainte de a se fi zidit actuala biserică de către Nestor ureche, era aici o bisericuţă de lemn care se numea pe atunci Schitul lui Zosima, după numele ctitorului ei, un călugăr. C. D. Ghiorghiu, Localităţi istorice din jud. Neamţ, cum şi Notiţe istorice şi Arheologice de Melchisedec.

[2] N. Iorga, Inscripţii din bisericile României.

[3] Sfânta Fecioară pare a fi zugrăvită după un model viu, care ar reprezenta poate, portretul Mitrofanei. Vezi I.D. Ştefănescu, L’évolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie, p. 156.