Istoricul școlii evreiești la Târgu Neamț

Istoria Târgului Neamț nu se poate scrie fără a vorbi despre comunitatea israelită care, în perioada interbelică, reprezenta o treime din populația localității. Istoria învăţământului târgunemţean cuprinde şi istoria scolii israelite Arnold şi Charlotte Wainrach.

Nevoia unei şcoli moderne a făcut comunitatea să desemneze în cadrul unei şedinţe din 16 iunie 1890 un comitet al şcolii format din M. Ipcar, Dr. Schwartz, A, Weinrauch, Schneiberg, A. Gharas, Lupu Wechsler şi alţii. Director al şcolii a fost ales M. Birnbaun. Totodată s-a decis şi înfiinţarea unei şcoli de fete. Graţie eforturilor lui Is. Astruc şi a filantropilor Arnold şi Charlotte Weinrauch, în 1897 s-a deschis Şcoala Israelito-română. Weinrauch a donat imobilul şi s-a angajat să susţină anual şcoala cu o sumă de bani.

Dintr-o situaţie întocmită de şeful poliţiei Târgu Neamţ, la 28 iulie 1897, aflam că pe raza oraşului era 12 şcoli particulare, din care doar una a fost acreditată, cu autorizaţie pentru acel an şcolar, având şi un local propriu spaţios. Situaţia era următoarea:

La începutul secolului XX, în 1903 existau o şcoală particulară  de fete cu programă proprie, cu 28 de eleve. În 1909 pe lângă Şcoala primară de băieţi israelito-română Arnold şi C. Veinrauch care avea 201 elevi şi funcţiona după programa statului, exista şi Şcoala primară de fete R. Goldşmit, cu 32 de eleve şi programă proprie. În 1910, Arnold Weinrauch primeşte medalia Răsplata Muncii pentru Invăţământ cl.I. Din darea de seamă a Comunităţii pe 1911-1912, aflăm că bugetul şcolii era de 12087 lei anual.

În perioada 1930-1944 a  funcţionat şi şcoala particulară a lui Moşezon Iosub, dar şi două hedere cu melamdimi.

Începând cu anul şcolar 1932-1933, şcoala israelită a fuzionat cu şcoala nr. 2 de fete, în urma unei convenţii, care din păcate nu a durat mult. În toamna anului 1938, profesorii școlii erau următorii: Vasile Gârleanu, director; Ernestina Sechter, la clasele a I-a și a III-a; Betti Griller, la clasa a I-a; Oran Ghidale, limba ebraică și religia la clasele a I-a și a III-a; S, Sechetman, limba ebraică și religia la clasele a II-a și a IV-a; Ita Bercu limba ebraică la clasele I-IV, efectivul de elevi fiind de 143. La 1 septembrie 1939 este numit director al școlii, învățătorul Nicolae Possa, dar în ziua de 14 octombrie 1939, școala a fost ocupată de către Divizia 13 Infanterie, fiind nevoită să funcționeze în trei localuri improprii, Azilul de bătrâni și sinagogile Doi Lei și Iosub Soel.  Pe 10 mai 1940, școala a fost redată comunității, dar pentru scurt timp, pentru că, în vară, școala a fost din nou rechiziționată de Divizia a 7-a.

Începând cu anul școlar 1940-1941, se decide amenajarea școlii în localul azilului de bătrâni, acesta fiind amenajat pentru a primi elevii. În ciuda războiului și a neajunsurilor în perioada 1942-1945, la şcoala israelită a funcţionat cu o scurtă întrerupere, martie-octombrie 1944. La 15 septembrie 1945, școala avea 131 de elevi (66 fete și 65 băieți), fiind deservită de 6 profesori care predau în 4 clase. Taxa de școlarizare era între 2000 și 10000 de lei lunar.

În 1947,  școala avea 130 de elevi, din care, 80 erau săraci, fiind deservită de 4 profesori de limba română și doi de idiș și ebraică. Grădinița era frecventată de 34 de copii din care 23 erau săraci. În urma reformei comuniste a învățământului din 3 august 1948, Şcoala Israelită a fuzionat cu Şcoala nr. 1 de băieţi.

În 1948, după reforma comunistă a învăţământului, Şcoala Israelito-română, avea 7 clase cu 7 posturi situată pe strada Ştefan cel Mare, nr. 18. Aici se încheia istoria uneia dintre școlile de renume care a dat cel mai important filosof și cercetător al Cabalei, Moshe Idel.

Prof. Emanuel Bălan

Surse:

SJAN Neamt, fond Revizoratul Neamț,  1897;

Arhiva comunității Târgu Neamț, Registru de procese verbale 1938-1940, dosar 1947;

Evreii din România (1900-1920), fast şi nefast: într-un rǎstimp istoric, vol. 1, Editura Hasefer, Bucuresti, 2003;

Kaufman, J., Cronica comunităţii izraelite din Judeţul Neamţ, Piatra Neamţ, 1928-1929, vol. II, part. II;

Egalitatea, an  XII, nr. 29, 10 iulie 1901, an  XXI,  nr. 49, 24 decembrie 1910;