Când spitalul din Tîrg se închidea

De admin Pe 21 dec. 2019

Tot vorbind în aceste zile despre educație și sănătate, în contextul subfinănțării așa cum rezultă din proiectul bugetului pe 2020 , dar și despre închiderea unor spitale, ne întoarcem în timp și descoperim că nimic nu este nou.

Dintr-o știre publicată într-un ziar județean, Reformatorul, în octombrie 1927, (la guvernare erau liberali, prim-ministru fiind Ion I. C. Brătianu-22 iunie 1927 – 24 noiembrie 1927), aflăm că spitalul din Târgu-Neamț, se ÎNHIDEA

Cauza, lipsa finanțării, dar să dăm citire materialului acuzator la adresa clasei politice locale și naționale.

„ În vremea aceasta de fraude și risipă de milioane, bietul spital din Tîrgu Neamț, istoric prin trecutul lui a trebuit să concedieze bolnavii și să-și închidă porțile din lipsă de…fonduri. E o coincidență plină de învățăminte cu risipă, fraude și lipsă de spitale, iată caracteristica vremii.”[1] Autorul articolului insista asupra importanței spitalului pentru zona Neamțului dar și a medicilor care au lucrat în cadrul spitalului de-alungul timpului, fiind amintiți doctorii Petroniu sau Comaniță. Asupra acestuia din urmă, autorul insistă, rugându-l să intervină „la locul în drept pentru a se reda acelei populate regiuni spitalul de care nu se poate lipsi și are absolută nevoe.” Lipsa asistenței medicale era amintită prin cazul unor țărani din Pipirig împușcați și care se plimbau pe „ulițele Neamțului, cu rănile sângerânde, neavând ajutorul medical necesar”, deoarece, spunea ziaristul, „fonduri se găsesc pentru tot ce vreți, afară numai pentru spital nu”.

Materialul se încheia cu un apel la parlamentarii de Neamț (aleși în vara anului 1927 erau: deputați-Ion Costinescu[2], Leon Mrejeru[3], N. Guranda[4] și G.V. Măcărescu[5], toți liberali, iar la Senat-Panaite Crivăț[6], tot liberal)[7], să „intervie în favoarea acestui nenorocit spital.” Activitatea spitalului a fost reluată, după criza economică și cu ajutorul financiar al Ministerului Sănătății.

Prof. Bălan Emanuel

[1] Reformatorul, an IX, nr. 474, 24 octombrie 1927, p. 1.

[2] Ion Costinescu, născut în 1870, la București. Om politic, ministru, deputat și primar al Bucureștiului, fiul lui Emil Costinescu. Studii de medicină la București și Paris. A fost ministru în mai multe rânduri, de trei ori aflându-se în fruntea Ministerului Sănătății și Ocrotirii Sociale (26.02.1934-23.09.1935, 29.08.-28.12.1937 și 11.02.-29.03. 1938) și Ministrul Industriei și Comerțului ( 01.08. 1935-29.08.1936). A fost președintele Crucii Roșii din România, fiind cel care inaugurează la 14 octombrie 1935, Spitalul din Piatra Neamț. În 1923, la 53 de ani, ajunge primar al Capitalei, funcție pe care o va avea timp de trei ani, în primul său mandat, pânî în 1926, fiind primar a doua oară, între 1927 și 1928. Ca primar, Costinescu a avut un rol important în electrificarea orașului și dezvoltarea rețelei de tramvaie electrice. Medicul-primar, Ioan Costinescu, moare în închisoare la Sighet, în 1951(C. Prangati, Oameni politici și de stat din județul Neamț, p. 117-119).

[3] Leon Mrejeru, născut în 1879, Broșteni. Institutor, prefect și deputat. Absolvent al Şcolii Normale “Vasile Lupu” din Iaşi, a fost învățător în diverse zone ale țării, acolo unde era nevoie. A îndeplinit funcţia de inspector scolar pentru Ardeal şi Bucovina, membru in Consiliul general de instrucţie (1925-1930; 1932-1935), deputat în Parlament (1919-1920; 1922-1926; 1927-1928) şi Prefect al judeţului Neamt (1933-1937). În 1912, Leon Mrejeru era deja un învăţător cunoscut în judeţ şi în ţară. În 1911, la sărbătorirea lui Spiru Haret, cuvântul din partea invăţătorilor din România el l-a rostit. Participă activ la Primul Război Mondial, fiind decorat cu ordinele “Sf.Ana”, “Coroana Romaniei”, “Steaua României” şi înaintat la gradul de căpitan. Ca deputat şi prefect a avut atenţia îndreptată tot timpul spre şcoală. Datorită lui s-au clădit în Neamţ, peste 100 de şcoli primare, s-a înfiintat la Piatra Neamţ un liceu de fete şi s-a construit un local pentru acest liceu, s-a adăugat un etaj la clădirea liceului de băieţi din Piatra Neamţ. Leon Mrejeru, care este, după dr. Constantin Angelescu, cel mai mare constructor de şcoli din România interbelică, s-a remarcat şi în publicistică. A colaborat la multe reviste: “Şezătoarea”, “Ion Creangă”, “Învăţământul primar”, “Convorbiri literare”, “Albina”, ş.a. A murit pe 14 octombrie 1945 la Mizil pe când se întorcea din refugiu. Învăţătorii din Mizil l-au înmormântat cu toate onorurile, iar în 1968 osemintele i-au fost strămutate la Piatra Neamţ. (C. Prangati, Oameni politici și de stat din județul Neamț, p. 249-252; https://zch.ro/leon-mrejeru-dascalul-care-a-infiintat-peste-100-de-scoli-in-neamt/).

[4] Nicu Guranda, născut în 1896 în județul Suceava, deputat și director de bancă. Absolvent al Facultății de Drept din Iași, la doar 28 de ani devine președintele filialei județene a PNL. A fost deputat în mai multe legislaturi. Moare la București, în 1962. C. Prangati, Oameni politici și de stat din județul Neamț, p. 167-168).

[5] Gheorghe V. Măcărescu, născut în 1884 la Girov. Magistrat și deputat. Studii de drept la Iași și Sorbona. A fost membru al Partidului Conservator, Liberal, pentru a rămâne la Țărăniști, pe listele căruia va fi deputat între 1922 și 1938 și președinte al organizației județene între 1926 și 1946. A fost subprefect al județului și primar interimar de Piatra Neamț, în 1930 în timpul său fiind începută construcția Teatrului Național. A editat ziarele locale Informatorul (1913-1918), Gazeta Partidului Țărănesc (1924-1926) și Vremea (19128-1929). Arestat în 1951, moare în detenție la Ocnele Mari, în 1953.

[6] Panaite Crivăț, născut în 1868 la Rediu, Neamț, profesor, publicist, deputat și senator. După absolvirea Facultății de Litere și Filosofie din Iași, este profesor la Iași, Caracal și Piatra-Neamț. Membru PNL, a fost prefect de Neamț (1909-1910 și 1918-1919), funcție în care a început construcția Palatului Administrativ din Piatra Neamț. Deputat (1914-1918, 1927-1928 și 1931-1932) și senator 1933. A colaborat la numeroase publicații. A murit la Piatra Neamț, în 1948 ( C. Prangati, Oameni politici și de stat din județul Neamț, p. 125-127).

[7] Monitorul Oficial, nr. 153, 14 iulie 1927, p. 9606 și nr. 155, 16 iulie 1927, p. 9742.