Cetatea NEAMȚ, 627 de ani de la prima atestare documentară
La 2 februarie a.c., se împlinesc 627 de ani de la prima atestare documentară a Cetății Neamț- monument istoric de o inestimabilă valoare.
Datele geografice situează această fortificație medievală la marginea de nord vest a orașului Târgu-Neamț, pe stânca Timus de pe Culmea Pleșului, la o altitudine de 480 metri și la o înălțime de 80 metri față de nivelul apei Ozanei. Pentru nemțeni, este mai mult decât atât. Este un simbol, un motiv de mândrie locală.
Nu se știe cu exactitate când a început construcția Cetății Neamț, însă cel mai probabil a fost ridicată în timpul domniei lui Petru I Mușatinul (1375 – 1391).
Reper pentru orice turist care poposește în Ținutul Zimbrului, Cetatea Neamț este menționată pentru prima dată la 2 februarie 1395. Regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei a întreprins o expediție militară asupra Moldovei, în scop de expansiune teritorială. Domnitorul Ștefan I l-a învins la Hindău (azi, Ghindăoani), după cum atestă Cronica veche moldovenească. În documentele emise de Sigismund și Cronica oficială maghiară este consemnat faptul că armata regală a înaintat până la reședința domnească, asediind probabil și Cetatea Neamț. Pe 2 februarie 1395 s-a emis un act de cancelarie ante castrum Nempch, care reprezintă prima atestare documentară a Cetății Neamț. Un fel de certificat de naștere făcut cu întârziere, în altă limbă decât cea de origine.
În anul 1395, sub domnia lui Ştefan Muşat, cetatea a rezistat atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, apoi, în anul 1476, sub domnia lui Ştefan cel Mare (1457-1504) atacului oastei de 200.000 de oameni a lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.
Tot pe timpul lui Ștefan cel Mare, Cetatea Neamț a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă, fiind inclusă de voievod în sistemul defensiv de cetăți ce aveau ca rol apărarea Moldovei.
În jurul acestui monument de patrimoniu s-au cusut fel și fel de legende, unele dintre ele cunoscute chiar și în zilele noastre.
Aici ar fi rezistat eroic cei 19 plăieși, în fața asediului regelui polonez Ian Sobieski.
Tot aici, mama lui Ștefan cel Mare i-ar fi cerut domnitorului să nu caute refugiu, ci să se întoarcă la luptă:
„Ce de lucruri n-ar şti să povestească de-ar avea grai ruinele acestea!? Când te gândeşti c-a fost atâta viaţă aici… inimi care s-au iubit, ochi cari-au plâns, viteji cari şi-au vărsat sângele pe zidurile acestea!
La porţile acestei cetăţi s-a strâns norodul răzvrătit, cerând lui Lăpuşneanu capul lui Moţoc. Pe meterezele ei au stat dârji în faţa lui Sobieţchi cei 19 plăieşi, luptând c-o oaste-ntreagă, preţuindu-şi fiecare glonţ, ochind în căpetenii şi făcând pe poloni să creadă că-i o armată-n cetate“ („România Pitorească“, Al. Vlahuță, 1901).
Alexandru Lăpușneanu i-a dat foc, domnitorul Mihai Racoviță a dărâmat-o. În trecut, se băteau turcii, ungurii și polonezii ca s-o cucerească. A rămas un obiectiv râvnit, indiferent de secol. Și totuși, sus, de pe Culmea Pleșului, Cetatea Neamț veghează nestingherită Valea Ozanei. Nu mai are străjeri decât ocazional, dar reușește să se impună de la distanță în fața oricărui trecător.
Cetatea Neamț- simbol local, județean și național. Cu acte-n regulă de 627 de ani.
Andreea Trăsnea
foto: Tinutul Neamtului, locuri de legenda si povesti/ Lucian Iancu
Citește și:
Preotul Constantin Matasă și studiul său despre Cetatea Neamț