Gabriela Oglinzanu, șefă de promoție la CNSM Târgu Neamț (INTERVIU)

Nu mulți se pot mândri cu statutul de șef de promoție, iar în anul Centenar o singură elevă a Colegiului Național „Ștefan cel Mare” (CNSM) Târgu Neamț a reușit această performanță.

Este vorba despre humuleșteanca Gabriela Oglinzanu, care a terminat ciclul liceal la prestigioasa unitate de învățământ cu media generală 10.

A studiat profilul Real, specializarea Științe ale Naturii. După liceu şi Bacalaureat, îşi va continua drumul vieţii prin îndeplinirea unui vis mare, de când era mică: acela de a salva vieți. Nu în alte țări, ci acasă, în România.

Reporter: Cum e să fii șef de promoție cu media 10?

Gabriela Oglinzanu: Este, bineînțeles, o mare onoare, o recunoaștere a muncii mele din acești patru ani, și sper că și un mod de a le mulțumi profesorilor care m-au ajutat și îndrumat. Când am intrat în clasa a IX-a nu mi-aș fi imaginat că aș fi putut ajunge aici, eram și sunt o elevă ca oricare alta. Cred că nici acum nu pot înțelege pe deplin ce înseamnă acest lucru, dar știu că pe lângă felicitările și încurajările care mi-au fost oferite, am primit și o responsabilitate, aceea de a demnonstra că nu a fost doar o întîmplare, că am avut noroc, ci că sunt demnă de a purta mai departe această distincție.

Echilibru și provocare. Știa că poate mai mult

Reporter: Cât timp ai acordat studiului, în acești patru ani de liceu?

Gabriela Oglinzanu: Școala a fost mereu pe primul loc, dar nu pot spune că programul meu zilnic a constat doar din învățat. Am încercat să păstrez un echilibru în tot ceea ce fac, și cred mai mult în calitatea învățatului, decât în cantitate. Felul în care mi-am organizat programul a ținut mereu de mine, părinții mei au avut încredere că nu voi uita de învățat, iar asta m-am făcut mai responsabilă.  Mi-am ales cu grijă ce să fac cu timpul liber, și sincer, e mult mai plăcut să te relaxezi când știi că ți-ai făcut treaba.

Probabil clasa a IX-a a fost perioada cea mai delicată, deoarece volumul de informații și așteptările profesorilor erau foarte diferite de ce știam până atunci. Este momentul în care mulți cedează, în care se decid că școala ”nu e de ei” și renunță să mai încerce. A fost un avantaj că pe mine munca nu m-a speriat niciodată, așa că am depășit cu bine acel an. Odată ce mi-am intrat în ritm, l-am păstrat până la sfârșit.

Reporter: Ai avut o materie preferată?

Gabriela Oglinzanu: Una dintre pasiunile mele este cititul, așa că nu e de mirare că Limba română a fost mereu în topul meu personal, iar prin natura profesiei pe care vreau să o urmez, aceea de medic, biologia și chimia au fost o prioritate. Dar dacă ar fi să aleg o materie la care am încercat să dau tot ce am putut din prima clipă a fost matematica, iar acest lucru a influențat și felul în care am învățat la celelalte obiecte. Sunt un om care se bazează pe logică, nu atât de mult pe memorie. Dacă nu îmi explic de ce anume se întâmplă un fenomen, sau mecanismul lui nu-mi este clar, sunt slabe șanse să îl rețin. La matematică m-a fascinat complexitatea ei, dar și faptul că, orice metodă ai alege, ajungi la același rezultat. Totul e clar, ordonat, nu e loc de dezbatere. Iar toate exercițiile pe care le-am rezolvat mi-au dat o viteză de lucru pentru care sunt mai mult decât recunoscătoare.

Reporter: Ce obiect de studiu ți s-a părut cel mai dificil? La ce materie ai luat note mai mici?

Gabriela Oglinzanu:  Consider că fiecare materie are părțile ei mai grele, dar am avut norocul să asociez ce este dificil cu o provocare, așa că nu eram intimidată, mai mult curioasă. Cred că depinde de fiecare elev, care sunt punctele lui forte și unde mai are de lucrat. Probabil biologia mi-a dat mereu cele mai multe emoții, până când am învățat să o abordez în manieră mai realistă. Odată ce am înțeles ”de ce” și ”cum”, în loc să învăț zeci de denumiri care pentru mine nu aveau sens, am realizat că poate să-mi placă cu adevărat. Cred că cea mai mică notă a mea a fost 8, în clasa a IX a, la un test la matematică. Am fost dezamăgită… Nu nota în sine m-a afectat, ci faptul că știam că pot mai mult.  Nu mi-am făcut un scop din a avea doar 10, chiar dacă așa s-ar crede. Atâta timp cât am muncit, notele au venit de la sine. Și nu am urmat trendul care apare începând cu clasele mai mari, ”nu o să învăț pentru testul acela pentru că nu am chef”. Nu mi-am lăsat orgoliul sau teama că nu voi fi acceptată odată ce mi se pune eticheta de ”tocilară” să stea în calea a ce îmi doresc să realizez. Și a fost un lucru bun, deoarece am găsit oameni care mă acceptă așa cum sunt, cu toate cărțile care vin la pachet cu mine.

Reporter: Ai participat și la concursuri sau olimpiade școlare? 

Gabriela Oglinzanu: Am participat la Concursul Național de Matematică Aplicată ”Adolf Haimovici”, unde în clasa a XI-a am obținut locul I la etapa națională, cu îndrumarea doamnei profesoare Iosub Maria. Este un moment pe care nu-l voi uita niciodată, când mi-am auzit numele, urmat de cel al liceului. Atunci am simțit că toată munca mi-a fost răsplătită, că nici un obstacol nu a fost prea dificil și că totul a meritat. Am mai participat la Olimpiada de limba română și în clasa a XI-a la biologie, când am obținut mențiune la etapa județeană.

Reporter: Te-ai implicat și în activități extrașcolare?

Gabriela Oglinzanu: La sfârșitul clasei a XI-a am devenit voluntar la Puzzle OptimEast și pot spune că a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut pentru dezvoltarea mea personală. În cadrul acestei organizații am întâlnit oameni minunați, care mi-au devenit prieteni buni și am avut parte de multe oportunități. Pe lângă șansa de a lucra cu tineri, cu copii, am căpătat mai multe încredere în mine, ceea ce m-a ajutat și la școală.

Cafeaua n-are gust mai bun în timpul orelor

Reporter: Cum ai stat la capitolul absențe?

Gabriela Oglinzanu: Nu am fost un fan al acestei activități, dar nu pot spune că nu am avut nicio absență. Nu am ținut o evidență, dar numărul lor a fost minim. Am auzit diferite motive pentru absențe, dar niciunul nu mi se potrivea, așa că nu am văzut care ar fi rostul. Dacă nu mă pregătisem pentru o oră, aveam curajul să înfrunt consecințele, chiar dacă ar fi fost mai ușor să plec. Nu simțeam nevoia să demonstrez nimănui cât de rebelă pot fi, și nu mi se părea că o cafea avea gust mai bun în timpul săptămânii decât în weekend.  Și poate mai presus de asta, era un respect față de profesorul care venea să-mi predea. Dacă el putea să pună deoparte problemele personale și să vină în fața noastră, era datoria mea să fac la fel.

Reporter: Consideri că ai făcut anumite sacrificii pentru a obține aceste rezultate excelente?

Gabriela Oglinzanu: Cred că pentru fiecare lucru pe care ți-l dorești cu adevărat trebuie să muncești, iar acest lucru implică și sacrificii. Nu pot spune că totul a fost ușor, dar am accepat că atâta timp cât sunt elevă, aceasta este responsabilitatea mea, să învăț. Au fost momente în care mai degrabă aș fi văzut un film sau aș fi stat cu prietenii decât să mai citesc un singur rând, dar școala mi-a plăcut cu adevărat, și niciun sacrificiu nu a fost prea mare. În final, toată munca a fost pentru mine..

Reporter: Ce au însemnat pentru tine cei patru ani de liceu, la CNSM Târgu Neamț? Dorești să transmit un mesaj profesorilor?

Gabriela Oglinzanu: Acești patru ani au fost o perioadă de maturizare pentru mine, în care am realizat ce fel de om îmi doresc să fiu mai departe.

Cred că, pe lângă lecții, am învățat ceva important de la fiecare dintre profesorii mei, și pentru asta le mulțumesc. Nu este ușor să modelezi un tânăr, să știi că nu doar viitorul lui, ci al unei întregi generații este în mâinile tale. Aș vrea să le transmit că eforturile lor sunt apreciate, chiar dacă uneori noi, elevii, nu știm cum să le-o arătăm. Mai devreme sau mai târziu, toți realizăm ce impact a avut școala asupra noastră. Domnului diriginte Cristi Băicănescu îi mulțumesc că, pe lângă a fi profesor, a reușit să fie alături de noi, să ne asculte, să devină parte a micii noastre clase.

Schimbarea e în mâinile noastre

Reporter: Urmează Bacalaureatul, apoi o altă etapă importantă din viața ta: studenția. Ai emoții? Pentru ce facultate vei opta?

Gabriela Oglinzanu: Este un examen foarte important, așa că aș minți să spun că nu am emoții, dar mă bazez pe munca mea din acești ani și pe abilitățile pe care mi le-am dezvoltat. După Bacalaureat, mă pregătesc pentru examenul de admitere la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T.Popa” din Iași.

Reporter: Doreşti să rămâi în România după terminarea studiilor superioare?

Gabriela Oglinzanu: Da, nu m-am gândit niciodată să părăsesc România pentru o lungă perioadă de timp, și știu că mulți tineri de vârsta mea simt același lucru. Adevărul este că, oricât ne-ar plăcea să credem că este resposabilitatea altcuiva să repare orice lucru care nu merge bine în țara noastră, schimbarea vine de la noi. Este un concept frumos să ne imaginăm că plecarea din țară ne va rezolva toate problemele, dar rareori visul se aseamănă cu realitatea. Pentru mine, România înseamnă familie, prieteni, copilăria și adolescența, cu bune și cu rele, și nu plănuiesc să le las în urmă. Am auzit suficiente critici în ceea ce privește oportunitatea de a mă angaja după facultate, dar consider că, dacă îți place cu adevărat ceea ce faci, partea financiară vine ca o compensație, nu un scop.

Reporter: Un sfat pentru colegii tăi mai mici?

Gabriela Oglinzanu: Celor care urmează să termine clasa a XI-a le urez mult succes în anul care va urma și să nu se intimideze de presiunea pe care parcă toată lumea o pune pe ei. Lăsând la o parte apropierea examenelor, care sunt o parte a vieții, clasa a XII poate fi cea mai frumoasă din anii de liceu. Iar pe toți elevii i-aș îndemna să nu le fie temă de responsabilitate, să încerce cât mai multe lucruri, să descopere ce le place și la ce sunt buni. Viața nu poate fi doar distracție, dar nici doar muncă. În liceu este momentul să-și dea seama cine și-ar dori să ajungă, dar trebuie  să realizeze că nimeni altcineva nu le poate construi un viitor, depinde de ei cât sunt dispuși să muncească. De asemenea, să nu le fie frică să facă ce îi pasionează. Dacă învață cu plăcere, să nu dea înapoi doar pentru că unora li se pare inutil. Dacă sunt buni sportivi, să țină școala aproape, dar să continue pe același drum.

În final, nici notele, nici premiile, nici numărul de prieteni nu te definesc, ci acțiunile tale, felul în care folosești tot ce ți-a fost oferit de familie și școală.

a consemnat Andreea Butescu