Pregătirea practică a elevilor de la Liceul „Ștefan cel Mareˮ Târgu Neamț, în 1972
Educația în regimul comunist cuprindea pe lângă orele de teorie și practica productivă, programată în şcoli, întreprinderi şi alte unități economice. Scopul ei: „Să asigure elevilor cunoştințele şi deprinderile necesare pentru muncă, prin… realizarea unor produse utileˮ (art.33).
La licee, practica în producție „se organizează în funcție de profilul liceelor, în concordanță cu cerințele de calificare pentru meseriile în care se califică eleviiˮ (art.45, sublinierea D.C.G.). Toate aceste prevederi erau cuprinse în legea educației din 1968 și 1978.[1]
Disciplina Pregătirea tehnico-productivă a elevilor, urmărea „legarea strînsă, organică, a studiului de viaţă, de practică, formarea la elevi a deprinderilor şi respectului faţă de muncă.ˮ
Această pregătire viza, după aflăm din articol, „ pregătirea complexă a viitorilor construtori ai societăţii socialiste şi comunisteˮ.
La Liceul Șteafn cel Mare din Târgu Neamț, pregătirea se făcea în patru ateliere la şcoală şi în două întreprinderi din oraş.
„Astfel, atelierul de legat cărţi funcţionează într-un spaţiu special construit. El este dotat cu două prese cu şurub, foarfecă de banc pentru tăiat cartoane, o maşină de tăiat blocul de carte, un polizor dublu, toate concepute în şcoală şi realizate cu sprijinul U.E.I.L. Prin activitatea acestui atelier s-au redat bibliotecii liceului peste 600 volume. În viitor (declara directorul C. Angheluș), vom executa comenzile altor şcoli şi, mai ales, ale bibliotecii orăşeneşti.
imultan, se desfăşoară în şcoală şi lucrări de electrotehnică şl radiotehnică. Aici se execută în prezent amplificatoare, redresoare de intensitate mare, interfoane, o punte de măsură pentru rezistenţe, bobine şi condensatoare, precum şi diverse dispozitive necesare laboratoarelor de fizică si chimie. În acelaşi atelier, pentru confecţionarea unor aparate de proiecţie la lumina zilei, s-a pus la punct un dispozitiv de tăiat lentile din stiplex, activitate ce va fi extinsă în scurt timp. Deşi funcţionează deocamdată într-un spaţiu improvizat, atelierul de montaj este dotat conform normativului şcolar. Produsele, satisfac acum doar cerinţele elevilor. Uneori s-au executat aici şi comenzi mai pretenţioase, în viitorul an şcolar această activitate va dispune de un atelier şcoală special construit în care sperăm să mărim şi mai ales să diversificăm sortimentul de produseˮ, declara directorul Angheluș.
Tot în scopul pregătirii tehnico-productive, mai funcționa un atelier de cusături naționale și broderii, „amenajat într-o sală de clasă şi are o dotare bună. Elevele care lucrează aici au executat printre altele: bluze tricotate, sacoşe decorate cu motive naţionale, şerveţele, prosoape, feţe de masă, 24 costume naţionale etc. Pe măsură ce se realizează comenzile puse în lucru, se trece la executarea unui contract încheiat cu cooperativa meşteşugărească „Arta decorativă“.
Prezentarea directorului C. Angheluș, nu se oprea aici, acesta adăugând că „am organizat şi un atelier de ţesut covoare patronat de I.I.L. „Ozana“. Atît utilajele cît şi materia primă, în valoarede peste 20.000 lei, au fost realizate prin autodotare. În prezent se lucrează la şase războaie urmărindu-se în principal cunoaşterea în profunzime a tainelor acestui vechi meşteşug; cînd vom asigura covoarelor calitatea corespunzătoare, atelierul va lucra pe baza comenzilor făcute de cooperativăˮ, conchidea directorul.
Evident că aceste ateliere nu asigurau pregătirea practică a tututor elevilor, iar conducerea liceului asigura instruirea la secţia de deshidratare a C.V.L.F. şi fabrica de mobilă a I.I.L. „Ozanaˮ. Practica este utilă spunea directorul pentru că deja „elevii şi-au însuşit cunoştinţe noi privind organizarea, planificarea şi evidența producţie industriale, şi-au precizat noi noţiuni, dar, mai ales, au produs ei înşişi. Trăind şi lucrînd alături de muncitori, elevii înţeleg mai bine rostul şi importanţamuncii productive, se familiarizează cu atmosfera relaţiilor muncitoreşti. Toate acestea contribuie la educarea elevilor într- un spirit nou, dezvoltîndu-le trăsături de caracter noi, pe care şcoala cu greu le-ar fi putut cristaliza.ˮ
Au fost și piedici în pregătirea elevilor, piedici deoarece, spune directorul, „nu toţi elevii, părinţii şi profesorii au înţeles valoarea educativă a muncii în şcoală, faptul că nimic nu poate fi mai prielnic educaţiei pentru muncă decît munca însăşi. Avem încă elevi care nu s-au obișnuit să muncească şi care dispreţuiesc munca fizică. Cu toate măsurile luate, s-au manifestat şi cazuri de indisciplină.ˮ
Toate aceste deficiențe urmau a fi înlăturate după cum spunea directorul prin „noul plan de învăţămînt, care se va aplica începînd cu 15 septembrie 1972, va crea posibilităţi sporite pentru realizarea integrală a sarcinilor privitoare la predarea muncii în şcoală. Pînă atunci, vom construi încă două ateliere-şcoală pentru electrotehnică şi mecanică auto, şi vom organiza instruirea elevilor la noua fabrică de volvatir şi la secţia de mobilă sculptată a I.I.L. „Ozanaˮ.
Prof. Emanuel Bălan
Sursa: „Ceahlăulˮ, nr. 1274, 30 martie
1972, p. 1, 3.
[1] Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România”, Partea I, anul XIV, nr.113, marți 26 decembrie 1978, p.1-20.