,,AMINTIRI DIN COPILĂRIE” – O IMPORTANTĂ SURSĂ ETNOGRAFICĂ
Valoarea literară a ,,Amintirilor…” lui Ion Creangă nu mai are nevoie de precizări suplimentare, dar, dincolo de aceasta, opera scriitorului humuleştean este şi un important izvor istoric şi etnografic. Scrise în a doua jumătate a sec. XIX, ,,Amintirile…” surprind aspecte importante din lumea satului moldovenesc, dincolo de întâmplările pline de haz puse pe seama lui Nică.
La o parcurgere atentă a textului, se poate constata cu uşurinţă existenţa mai multor teme cu caracter etnografic, deosebit de valoroase pentru înţelegerea comportamentului din societatea tradiţională a acelor timpuri. Spre exemplu, întâlnim precizări amănunţite referitoare la alimentaţia specifică zonei, atât din cotidian, cât şi din anumite momente mai importante ale anului: ,,Nişte zile mari ca aceste le aşteaptă şi ei, cu mare bucurie, tot anul. Gătitu-le-aţi ceva bob fert, găluşte, turte cu julfă şi vărzare?”. Sau ,,Şi a doua zi, marţi, taman în ziua de lăsatul săcului, din postul Sân-Petrului, făcând mama un cuptior zdravăn de alivenci şi plăcinte cu poalele în brâu, şi pârpâlind nişte pui tineri la frigare, şi apoi tăvălindu-i prin unt…”.
Demne de luat în considerare sunt şi menţiunile legate de sărbătorile mai importante de peste an şi obiceiurile care le însoţeau. Hramul bisericii din Humuleşti, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, Patruzeci de sfinţi, sau unele sărbători din timpul verii, se regăsesc în paginile amintirilor. Iată un astfel de exemplu: ,,De-amu puneţi-vă pe făcut privegheri de toată noaptea şi parascovenii câte vă place, măi băieţi, dacă vii voia să vă dea mă-ta în toate zilele numai colaci de cei unşi cu miere de la <<Patruzeci de sfinţi>> şi colivă cu miez de nucă”.
De asemenea, anumite practici arhaice şi superstiţii sunt întâlnite frecvent în această capodoperă literară. Multe dintre ele aveau rolul de a proteja membrii familiei, dar şi comunitatea în ansamblul său. Asta, deşi societatea rurală a acelor timpuri era puternic influenţată de cutumele religioase. Iată, printre altele, ce spune Creangă despre mama sa: ,,…alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru şi abătea grindina în alte părţi, înfingând toporul în pământ, afară, dinaintea uşei; […] când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face a vânt şi vreme rea, sau când ţiuia tăciunele despre care se zice că te vorbeşte cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului, şi-l buchisa cu cleştele să se mai potolească duşmanul”.
O valoare etnografică remarcabilă o au şi detaliile care privesc medicina tradiţională, frecvent practicată într-o lume în care sistemul sanitar nu era încă bine pus la punct: ,,Şi când colo, doftorii satului, moş Vasile Ţandură şi altul, nu-mi aduc aminte, erau la noi acasă şi prăjeau pe foc într-un ceaun mare nişte hoştine cu său; şi după ce mi-au tras o frecătură bună cu oţet de leuştean, mi-aduc aminte ca acum, au întins hoştinele ferbincioare pe o pânzătură şi m-au înfăşat cu ele peste tot, ca pe un copil”.
Poate cel mai frecvent găsim în paginile ,,Amintirilor…” informaţii referitoare la îndeletnicirile practicate în mod curent de către membrii comunităţii rurale humuleştene, deşi, multe dintre acestea, se întâlneau în majoritatea satelor din zona montană şi submontană. Plutăritul, dispărut în prezent, lucrul la pădure, cărăuşia, prelucrarea textilelor, pielăria, precum şi practicile agricole, sunt doar câteva dintre ocupaţiile cotidiene ilustrate: ,,Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulţime de trebi pe capul mamei: nişte sumani să-i scoată din stative, alţii să-i nividească şi să înceapă a-i ţese din nou; un teanc de sumane croite, nalt până-n grindă aştepta cusutul; peptănuşii în laiţă n-avea cine-i ţinea de coadă; roata şedea în mijlocul casei, şi canură toarsă nu era pentru bătătură”. În aceste câteva rânduri am încercat să surprindem, la modul general, doar anumite aspecte de natură etnografică, aşa cum pot fi identificate în conţinutul ,,Amintirilor…” lui Ion Creangă. Considerăm util un astfel de demers, pentru a ilustra complexitatea acestei lucrări, care poate fi apreciată ca un adevărat monument literar.
Roxana Diaconu
Sursa imaginii: autoarea
