Scurt istoric al Poliţiei la Târgu Neamţ

Poliţia în sensul clar de modernitate a apărut în 1831 prin Regulamentele organice, prima lege care prevedea organizarea poliţiei române, înţeleasă ca instituţie specializată. În tîrguri funcţionau comisari, sub controlul direct al ispravnicilor de ţinut.

Instrucţiunile, emise în 8 iunie 1835, statorniceau, între îndatoririle poliţiei: „buna linişte a tîrgului sau oraşului” şi „pentru sigurpsirea a oricare primejdii prin oraş (…) dezrădăcinarea răilor tîlhari, spărgători de dughene, jefuitori, pungaşi, gazde de tîlhari şi alţi asemenea, precum şi măsuri de poliţie edilitară, sanitară şi a moravurilor”. Anaforaua  din 31 decembrie 1841 rînduia comisari cu leafă la tîrgurile împărţite în „patru clasuri” (categorii n.n.). În „clasul al II-lea”, în care se considera necesitatea numirii unui „comisar cu leafă” figura şi Tîrgu Neamţ.

Organizarea deosebită a poliţiei din Moldova a fost însă dată de „Aşezămîntul poliţienesc”, întărit prin Ofise domneşti la 9 iunie 1850. În primul capitol erau stabilite atribuţiile poliţiei, din care menţionăm: „apărarea chiturilor publice şi private despre orice lovire, siguritatea oraşului despre foc şi alte asemenea primejdii, slobozenia comunicaţiilor, întîia cercetare a delictelor şi crimelor” etc. Subordonarea era direct de „Departamentul Trebilor din Lăuntru”.

Articolul 4 al „Aşezămîntului poliţienesc” reglementa împărţirea poliţiei în: „Înalta poliţie” (poliţia ocîrmuitoare) şi „Obişnuita poliţie” (Agia şi isprăvniciile). Poliţia obişnuită cuprindea, la rîndul ei: „Poliţia privitoare asupra liniştei şi păzirea bunei rînduieli îndeobşte” (Ordine publică şi Judiciară), „Poliţia municipală” (Poliţie administrativă) şi „Poliţia judeţeană”. O măsură deosebită, în planul acesteia, era „poliţia teatrelor” şi „poliţia moravurilor” cu supravegherea „caselor de joc” şi a „caselor de desfrînare”. „Poliţia municipală” veghea la respectarea regulilor edilitare şi de igienă. De asemenea, poliţia avea pe lîngă atribuţii administrative şi unele atribuţii judiciare.

Începând cu Legea de organizare a poliției a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) și de Legea pentru organizarea poliției generale a statului (8 iulie 1929), competențele organelor de poliție sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate.

Cea mai importantă lege de organizare şi funcţionare datează de la 25 martie 1908, cînd s-a creat Siguranţa Generală a Statului şi Inspectoratul General de Poliţie (care funcţionează şi în prezent) pe lîngă Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei.

La 1870, corpul de poliţie din târg avea 30 de sergenţi de stradă, sub conducerea căpitanului Mihail Caracalesco şi a comisarului Ştefan Teodoru.

La începutul secolului al XX-lea, în 1901, efectivul poliţiei cuprindea un poliţist şef, 3 comisari, 3 subcomisari, doi sergenţi şefi călare şi 40 de sergenţi de stradă şi un gardian. Dacă până la apariţia legii din 1903, poliţia se afla în subordinea primăriei, odată cu această lege, este trecută sub autoritatea Ministerului de Interne, stabilind şi personalul acestora, pentru Târgu Neamt, fiind repartizat un comisar, 5 subcomisari şi un copist. În 1904, imediat după aplicarea acestei legi, încadrarea poliţiei târgunemţene era următoarea: Constantin Şoarece, Toma Rădulescu, Adrian Rizescu şi Constantin Menoiu, comisari, Nicolae Trifan, Dem. N. Manoliu, Gheorghe Condurache, Constantin Constantinescu, Ştefan R. Rădulescu, Alexandru Constantinescu şi Theodor Ştefănescu subcomisari.

Din data de 20 mai 1909, poliţia oraşului a fost mutată într-un local nou pe strada Judecătoriei, unde a funcţionat până la construirea actualei clădiri, în anii ’80. În perioada premergătoare Primului Război Mondial, principala problema a poliţiei şi jandarmeriei a fost prinderea celebrului haiduc Toader Pantelimon din Răuceşti, autor a numeroase fapte de tâlhărie pe raza oraşului şi a comunelor limitrofe.  În 1927, un sergent de poliţie câştiga lunar 2500-3120 de lei, iar un comisar 5920 de lei, la un salariu mediu de 1700 de lei.

Prin legea din 1929, Poliţia era reorganizată, zona Moldovei fiind subordonată Regionalei de Poliţie Iaşi. Problema salarizării poliţiştilor era prezentă şi în perioada interbelică aşa cum recunoştea şi generalul Marinescu „personalul poliţienesc nu e plătit omeneşte,10 mii lei un chestor,6750 un comisar şef,3400 un comisar ajutor,acestea nu sunt lefuri capabile să menţină zelul şi abnegaţia profesională a poliţistului”.

Problemele interbelice erau legate de furturi, prostituţie şi celebrii bandiţi din zona targului (fraţii Baltă din Filioara sau Banda Luncan). După 1938 în vizorul Poliţiei de Siguranţă figura şi problema simpatizanţilor şi membrilor comunişti şi cea evreiască din timpul războiului.

Imediat după război până prin anii ’50, poliţia târgunemţeană a fost controlată de elemente evreieşti, precum şeful poliţiei Zelencovici sau comisarii Iţic Zosel Marcel, Leiba şi Tasie Raff sau Iancovici.

Prin Decretul Prezidenţial nr. 25 din 23 ianuarie 1949, s-a înfiinţat  Miliţia care a preluat atribuţiile poliţiei pentru mediul urban şi pe cele ale jandarmeriei în mediul rural. Art.1 din acest Decret preciza că miliţia se înfiinţează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, având ca scop menţinerea ordinii publice, asigurarea muncii paşnice, securităţii personale a cetăţenilor, apărarea bunurilor statului şi ale poporului, respectarea legilor şi dispoziţiilor date de autorităţi.

Structura organizatorică era pe principii de specialitate în profilele: economic, judiciar, circulaţie, pază şi ordine, evidenţa populaţiei, cercetări penale, criminalistică, autorizaţii, cazier judiciar, cadre-învăţământ, paşapoarte, secretariat-administrativ, care aveau corespondent în structurile teritoriale. În 1950 odată cu raionarea administrativă, Miliţia raională Tg Neamţ, aparţinea de regiunea Bacău.

În 1968, noua organizare teritorială pe judeţe, a condus la o nouă lege a miliţiei din 18 noiembrie 1969, luând naştere inspectoratele judeţene de miliţie. După 1989, poliţia a trecut printr-un proces de demilitarizare, la data de 23 aprilie 2002, a fost adoptată Legea 218, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, iar la 6 iunie 2002, Legea 360 privind Statutul Poliţistului.

Prof. Balan Emanuel

Surse:

Arhivele Statului Neamţ, Fond Poliţia Târgu Neamţ;

Florin Şinca-Din istoria Poliției Române, Tipografia RCR Print, București, 2006;