Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
Search
vineri 8 noiembrie 2019
  • :
  • :

22 octombrie 1944: Prima întâlnire „liberăˮ la Târgu Neamț după 4 ani de dictatură

Prima întâlnire „liberăˮ la Târgu Neamț după 4 ani de dictatură, 22 octombrie 1944

Așa începea relatarea corespondentului săptămânalului județean Flacăra, prezent la manifestația din 22 octombrie 1944. Adunarea a fost convocată de către Uniunea Patriotică* din oraș la care au participat așa cum notează ziaristul, peste 2500 de locuitori ai orașului și comunelor din jur, Vânători Neamț, Pipirig, Grumăzești, Răucești, Bălțătești și Crăcăoani.

Manifestanții au plecat încolonați „de la podul Ozanei, au străbătut orașul pavoazat, purtând drapelul românesc și cele ale națiunilor aliate precum și placarde cu inscripțiile: Trăiască Armata Rosie, Trăiască Mareșalul Stalin, Trăiască Armata Română, Moarte legionarilor, Trăiască muncitorimea și țărănimea română, Jos specula.ˮ

Coloana s-a oprit în fața sediului Uniunii Patrioților, manifestându-si atașamentul față de armata roșie, în fața comandantului garnizoanei sovietice din oraș, locotenent Ivanov. Acesta, scrie reporterul, a „salutat democrația românească antifascistăˮ. După această dovadă de iubire, mulțimea conștientă „că destinul Țării se află la o răspântie istorică și doritori de adevărată înoireˮ s-a îndreptat către grădina publică unde de la o tribună amenajată vorbitorii s-au adresat pe rând audienței.

Primul care a luat cuvântul a fost pretorul plasei Cetatea Neamțului, Eugen Agăpescu, care era și președintele local al Uniunii Patrioților. În cuvântarea sa, a cerut cetățenilor să sprijine Armata Roșie ca armată aliată. A urmat alocuțiunea locotenentului Ivanov, apoi cea a lui Dumitru Cojocaru, ajutor de primar, urmat de Vasile Stoian.

Ion Țucă, țăran fruntaș din Vînători a spus că românii au fost împinși în război de către legionari și Antonescu, fiind nevoie de unirea forțelor „pentru curățarea aparatului de stat de elemente fasciste și legionare”. Emil Goian, din partea sindicatelor muncitorești, a arătat că în trecut muncitorii au fost asupriții, unii arestați și chiar omorâți, fiind nevoie de organizarea muncitorilor și de sprijinirea Uniunii Patrioților care dorește „crearea unei Românii noi care să fie a poporului muncitor de la sate și orașe.ˮ

Ultimul a luat cuvântul judecătorul delegat Felix Sechter, care arată că actul de la 23 August 1944 a fost opera PCR care a unit forțele democratice pentru răsturnarea guvernului Antonescu. Acesta a citit în fața audienței o moțiune a Uniunii Patrioților din plasa Cetatea Neamțului în cinci puncte prin care se cerea:

  1. Formarea guvernului de Front național Democratic care să execute cinstit clauzele armistițiului de la 23 August 1944

  2. Continuarea luptei alături de Armata Roșie pentru eliberarea Ardealului.

  3. Scoaterea din aparatul de Stat a legionarilor și fasciștilor trădători care au împins poporul român în răsboiul nedrept împotriva Marei Republici Sovietice, răsboiu în care a pierit tineretul român.

  4. Acordarea imediată de ajutoare în bani, grâu, porumb, petrol și sare populației țărănești, muncitorești și orășemești din plasa Cetatea Neamțului sărăcită din cauza și în urma răsboiului.

  5. Despăgubirea acestei populațiuni pentru pagubele ce a suferit din averea celor vinovați de dezastrul Țării, în războiul dus împotriva Rusiei Sovietice.

  6. Acordarea imediată a unui credit pentru reconstrucția comunei Răucești, greu încercată din cauza operațiunilor de răsboiu și a cărei populație este lipsită de locuințe, hrană și semințe pentru arătura de toamnă.

* La un an de la declanşarea războiului împotriva U. R. S. S., respectiv în vara anului 1942, P. C. d. R. a procedat la înfiinţarea unei organizaţii ilegale, Uniunea Patrioţilor, proiectată să acţioneze pentru realizarea obiectivelor proprii comuniştilor, dar deschisă înspre categorii care nutreau sentimente şi cultivau atitudini antiantonesciene şi antigermane. Pentru a asigura cât de cât (oricum într-o proporţie infimă) difuzarea ideilor Uniunii în public, a fost prevăzut un organ de presă, România liberă. Intenţia de a tipări gazeta în toamna anului 1942 a eşuat, întrucât organele Siguranţei au identificat tipografia şi pe cei care se ocupau de imprimarea ei, astfel că primul număr al ei a apărut la 28 ianuarie 1943. Organizarea Uniunii a fost încredinţată unor intelectuali care erau ei înşişi membri ai P. C. d. R. sau care dovedeau simpatii pronunţate de stânga: C. Agiu, P. ConstantinescuIaşi, Mihai Levente, Mihai Magheru, dr. D. Bagdasar, Stanciu Stoian, Simion Stoilov, Gh. Vlădescu-Răcoasa. Uniunea patrioţilor a acţionat prin subordonare la iniţiativele şi deciziile P. C. d. R.: astfel, a participat la demersurile pentru crearea Frontului patriotic antihitlerist. Organele Siguranţei Statului au arestat în decembrie 1943 cea mai mare parte a conducerii Uniunii; la începutul anului 1944 a fost declanşat procesul împotriva a 50 de persoane, acuzate de apartenenţă la Uniune4 ; sentinţa a fost pronunţată în februarie 1944.5 După 23 august 1944, Uniunea patrioţilor a acţionat sub imperativele dictate de P. C. d. R. în noul context politic. La sfârşitul anului 1945, la cererea P. C. R., cu ocazia conferinţelor judeţene şi regionale s-a cerut transformarea Uniunii în partid politic, cu scopul de prinde în sfera de control al Partidului intelectuali, mici-burghezi, meseriaşi etc. La sfârşitul lunii decembrie 1945, a avut loc consfătuirea cu preşedinţii şi secretarii comitetelor regionale ale Uniunii patrioţilor, care a decis pregătirea congresului şi realizarea noului partid. În cadrul Congresului, desfăşurat la Bucureşti, în zilele de 10, 11 şi 12 ianuarie 1946, a fost constituit Partidul Naţional Popular; au fost adoptate programul şi statutul, au fost aleşi Comitetul central şi preşedintele Partidului: Mitiţă Constantinescu.

Prof. Emanuel Bălan

Surse:

  1. „Flacăraˮ, an I, nr. 5, 30 octombrie 1944, p. 2;
  2. Organizaţii de masă legale şi ilegale create, conduse sau influenţate de P. C. R. 1921-1944, vol. II, Editura Politică, Bucureşti, 1981;
  3. 23 August 1944. Documente. 1944, vol. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1944;

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *