Cum e să reiei serviciul, după doi ani de crescut un bebe

După doi ani petrecuți în concediul de creștere a copilului, nu te întorci doar la muncă, te întorci la realitate.

Doi ani de zile ți-i petreci axându-te pe nevoile acelui ghemotoc pe care l-ai adus pe lume. Sânge din sângele tău, fericire din durerea ta.

Zi de zi, bebelușul crește și rareori apuci să te uiți în oglindă, să observi cum tu dai înapoi. Televizorul stă închis, uneori îl mai deschizi pe programele cu desene animate. Știrile de ultimă oră le afli după o săptămână, în weekend, când e ziua ta “liberă”. O oră, două în care ieși din acasă, fără bebe.

730 de zile la rând, te trezești, schimbi bebele, faci papa, îl hrănești, te joci cu el, îl schimbi, îl adormi și speri să ai timp să mănânci și tu ceva, îl ții în brațe când plânge, când îl doare ceva, când te vrea aproape, îl schimbi, îi faci papa, îl hrănești, te joci cu el, îl adormi… Îl supraveghezi 24 din 24 de ore și radiezi de fericire când atinge performanța de a dormi o noapte-ntreagă fără întreruperi. Și după 730 de zile, sau poate mai devreme în unele cazuri, te trezești că “ritualul” vostru e pe  punctul de a se schimba radical. Te trezești, schimbi copilul, îi dai papa, îl alinți, îl îmbraci, îl urci în mașină ca să-l duci la creșă. La plecare, ți se zdrobește sufletul și te simți de parcă l-ai fi abandonat. Dar nu ai încotro, nu ai cui să i-l lași în grijă și trebuie să revii la serviciu. 

Trebuie să reintri în realitatea vieții de dinainte de naștere.

Trebuie să redevii TU, că ai fost destul timp doar mama lui.

Revii la serviciu, într-o lume nouă, care parcă s-a schimbat total în acești ultimi doi ani pe care tu i-ai “înghețat”.

Oameni noi, vaccin și măști, bârfe neștiute sau știri demult expirate, de care tu nici măcar n-ai auzit.

Ești neliniștită și te gândești la copilul pe care tocmai l-ai lăsat în mâna unor străini, angajații de la creșă. Îți faci scenarii, dar în același timp simți că abia acum ai timp.

Ai timp pentru tine.

Încerci să faci față sarcinilor cu brio, să demonstrezi că încă “ești bună”, deși legea ți-ar favoriza o reintegrare treptată la serviciu. Te gândești însă că angajatorul se așteaptă să-ți reiei activitatea în același ritm cu care l-ai obișnuit.  Continui să fii neliniștită și te gândești la situațiile neprevăzute, momentele în care s-ar putea suprapune nevoile copilului cu job-ul tău. Te apasă o stare de anxietate.

E firesc, îți spui.

Respiră adânc și treci la treabă… Te-ai dedicat 100% bebelușului tău 730 de zile, 24 de ore din 24 de ore. Și ai făcut-o cu brio. Clipe memorabile, care nu se mai întorc. O experiență inedită și binevenită.

I-ai dat cel mai bun start posibil în viață.

Fii mândră de tine și relaxează-te! Da, la serviciu vei avea parte de 2, 4, 8 ore de muncă, dar o muncă total diferită față de ceea ce ai făcut în ultimii doi ani, 24/24. Și ce dacă ai un job cu stres și termene limită?! Te-ai descurcat cu un nou-născut, fără să ai experiență sau vreo pregătire specială. La serviciu, ai și experiență, și pregătirea necesară. 

Va fi bine. 

Veți fi bine. 

Fiindcă nicio meserie nu e mai grea decât cea de mamă.

Și nici mai frumoasă. 🙂

Andreea Trăsnea

PS: Așa cum fiecare copil este unic în felul lui, la fel și fiecare mamă este unică în felul ei. Unele decid să stea cât mai mult timp cu copilul acasă, altele se întorc la serviciu după numai câteva săptămâni. Unele au ajutoare, rude care să îi ajute… altele nu. Nu există “cel mai bun moment” să-ți reiei cariera, fiecare face cum simte și cum poate. Eu așa am simțit și atât am putut, iar cele de mai sus le-am scris din propria experiență.