Casa Memoriala VERONICA MICLE

Construita in prima jumatate a secolului al XIX-lea din lemn si caramida, in cel mai autentic stil romanesc, cu tinda si cu trei incaperi la strada, casa a fost lasata in posesia Veronicai Micle ca zestre si mostenire de la parintii sai. In anul 1886 casa este donata Manastirii Varatic, fiind folosita de maicile care primeau ingrijire la Spitalul din Tirgu Neamt.
Dupe ce a trecut prin mainile mai multor proprietari, imobilul a fost declarat monument istoric, la initiativa lui Constantin Matasa, iar din 1982 a intrat in administratia Complexului Muzeal Judetean Neamt. Este refacuta dupa planul originar si amenajata ca muzeu memorial, fiind deschisa publicului incepand cu anul 1984. In 1998 este amplasat un bust al poetei, realizat din bronz de catre sculptorul Popa Damian-Ioan.
“In constelatia posteminescienilor, mostenirea poetica a Veronicai Micle inscrise indiscutabil, dupa Vlahuta, un loc principal. Talentul, observatie atenta se releva si in putinele-i desene si incercari de pictura ce s-au pastrat de la ea, o vreme ocrotite in casa de la Tirgu Neamt. Ca femeie iubita de Eminescu, si iubindu-l la randul sau, balaia poeta s-a inscris pentru toate veacurile in Istoria Literaturii Romane. O parte din cantecele ei armonizate, bucurandu-se de circulatie, nu-i mai pastreaza numele, au intrat in folclor… Lirica Veronicai Micle nu trece de experienta biografica, nu participa la problematica umanitatii, si nu are viziune cosmica. Poeziile “Nobilei Amice” au fost adresate aceluia care inaintea splendorii firii, inaintea destinului omenesc, inaintea propriei sale nefericiri si a mortii, a gasit accente puternice si patos
artistic. A crezut in incandescenta menirii si liricii lui” – Augustin Z.N.Pop