De ce se retrag fotbaliștii la 30 de ani?
Fotbalul s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul timpului. Fotbalul modern este mult mai solicitant decât cel jucat în anii optzeci și nouăzeci. Acest lucru se referă în primul rând la ritmul jocului, cel de astăzi fiind mult mai rapid. Un număr mare de meciuri în diverse competiții, obligații la echipa națională și antrenamente, toate acestea necesită mult efort din partea jucătorilor, de aici apărând și schimbări în retragerea fotbaliștilor.
Există diverși factori care duc la „scoaterea din joc” a jucătorilor, cum ar fi, oboseala mușchilor, genunchilor, articulațiilor, astfel încât jucătorii decid adesea să-și încheie cariera la 30 de ani. Mai mult, cu înaintarea în vârstă, ei își pierd din viteză și din alte atribute care influențează performanța, un element foarte important pentru joc. Fotbalul modern nu tolerează un jucător care este lent și nu poate urma ritmul jocului.
Este destul de complicat să improvizezi în fotbalul de astăzi. Acesta necesită un nivel ridicat de pregătire și fitness. În plus, rănile jucătorilor se vindecă mai lent odată cu vârsta. Cei accidentați nu pot răspunde sarcinilor antrenorului și programului de jocuri.
Din aceste câteva motive, majoritatea fotbaliștilor decid să-și încheie cariera la 30 de ani. În anii opt și nouăzeci, ritmul fotbalului era mai lent, cu mult mai puține obligații pe parcursul sezonului. Programul de antrenament nu era atât de strâns, astfel încât jucătorii se puteau odihni mai mult între meciuri. În această epocă, nu era ieșit din comun ca jucători să joace după ce au trecut de treizeci sau patruzeci de ani. Unul dintre cei mai faimoși, care se încadrează în această categorie, este cu siguranță Paolo Maldini. Din 1985 până în 2009, prin AC Milan, au trecut mulți jucători, dar el a fost special. Căpitanul și liderul inimitabil al AC Milan a captivat mereu alți fotbaliști și fani cu calmul și conducerea sa pe teren. A fost liderul echipei care a adus Milanului multe succese și a rămas unul dintre cei mai buni jucători din istoria Milanului. Și-a încheiat cariera la 41 de ani. În tot acest timp a jucat doar la Milan, unde a debutat la 17 ani.
Pe lângă jucătorii care și-au încheiat cariera când au trecut de 30 de ani, mai sunt și alții care au visat să fie jucători profesioniști, dar apoi și-au dat seama că sunt mai buni ca antrenori. Unul dintre ei este spaniolul Ramón Colillas, care a petrecut mai mult timp ca antrenor de fotbal, iar apoi și-a transformat pasiunea pentru competiție într-o carieră de succes la mesele de poker online.
Se spune, de asemenea, că portarii, cu cât sunt mai în vârstă, cu atât mai bine. În ciuda faptului că fotbaliștii se retrag la 30 de ani și sunt maturi la 20 de ani, portarii se maturizează la 30 de ani. Dintre toate posturile din echipa de fotbal, cariera portarului este cu siguranță cea mai lungă. Există numeroase exemple de portari de top care au apărat sau mai apar pe teren la 40 de ani, iar calitatea performanțelor lor nu a scăzut niciodată. Principalul avantaj al portarului în raport cu ceilalți jucători este spațiul în care își desfășoară activitatea. Într-adevăr, el trebuie să fie mereu pe poziții, dar stă mai mult pe loc, decât să se afle în mișcare. Un portar cu experiență știe cum să se poziționeze, ce unghi ar trebui să parcurgă, cum să ajungă la lovitura centrală și când trebuie să calmeze jocul. Când jucătorii de fotbal se apropie de 30 de ani, își pierd viteza și, prin urmare, nu mai pot răspunde sarcinilor pe care le cere fotbalul modern. Mai mult, de-a lungul carierei lor, ei își solicită mult mușchii, genunchii, articulațiile, astfel că performanța lor ajunge la un nivel mai scăzut decât anterior.
Fotbalul este un sport intens și obositor și necesită o condiție fizică bună din partea jucătorilor, astfel încât aceștia să poată îndura toate provocările în timpul jocului. Acest lucru este mai important după vârsta de 30 de ani, deoarece jucătorii trebuie să facă exerciții și să se antreneze și mai mult, astfel încât să poată compensa pierderea naturală a forței și a vitezei.
