De vorbă cu Viorel Marian, consilier al oraşului Târgu Neamţ

Nascut in 1959, in comuna Rebricea din judetul Vaslui, consilierul local Viorel Marian, se declara astazi dupa 30 de ani de cand s-a mutat la Neamt, un veritabil targnemtean.  

Ce studii aveti si pe unde v-a purtat drumul vietii?

Am absolvit opt clase in comuna, dupa care am mers la Liceul Internat Costache Negruzzi din Iasi. Apoi, am urmat Facultatea de Constructii Civile, Industriale si Agricole din Iasi. Dupa absolvire, am lucrat timp de doi ani la Vaslui, apoi la Piatra Neamt in domeniul constructiilor, mai exact al investitiilor. De la Piatra Neamt, m-am mutat la Targu Neamt, sotia fiind de aici, dar si prietenii pe care i-am cunoscut. Oamenii din oras sunt deosebiti si sunt mandru acum sa fiu targnemtean. Exact 30 de ani se implinesc anul acesta de cand am venit la Targu Neamt. La inceput am lucrat la Volvatir ca sef pe departamentul de investitii, apoi la Primaria Targu Neamt, unde, printre altele, m-am ocupat de alimentarea cu apa si alimentarea cu gaz a orasului, dupa care am plecat in mediul privat. Mai exact, am plecat la o firma care a avut primul proiect in Targu Neamt, in care am fost primul manager intr-un proiect european. Un proiect frumos si reusit, zic eu. Dupa experienta aceea, mi-am facut propria societate in constructii si de atunci, din ’94 pana astazi imi desfasor activitatea in firma personala. Sunt un om de afaceri si sper sa ma descurc in continuare, pentru ca nu este usor. Dupa cum vedeti, e o piata care e mereu in miscare, chiar la nivel european, nu doar la noi.

V-ati gandit vreodata sa plecati din Romania pentru a va stabili in alta parte a lumii?

Am cochetat cu idea la un moment dat sa raman in Canada. Am fost acolo, am stat vreo trei luni de zile. Insa, baiatul meu nu terminase inca scoala pe atunci si ce pot sa va spun, imi amintesc ca ma simteam strain acolo. Este ceva care ma leaga de pamantul asta, e ceva  ce nu pot descrie, dar am trait senzatia asta. Toti cei pe care i-am cunoscut acolo, la inceputul discutiilor pareau ca nu le mai pasa de Romania, insa dupa ce intram in profunzime incepeau sa-mi povesteasca ce simteau cu adevarat. Cert e ca nu am vazut romani fericiti cu adevarat acolo. Sincer va spun ca nu am vazut. Ei chiar imi spuneau << tu esti fericit ca ai biletul de intoarcere in buzunar, dar noi nu-l avem si nu stim daca il vom avea vreodata>>.

Cum a fost perioada copilariei dumneavoastra?

Foarte frumoasa! Ce pot sa va spun, bunicul meu spune ca sunt “branza in burduf de caine”, ceva de genul acesta. Adica, faceam nazbatii, dar invatam foarte bine. Am fost tot timpul premiant si chiar la facultate am intrat al III-lea. Dar revenind la copilarie, faceam multe nazbatii. Nu era gradina aproape pe care sa nu o “vizitez”, cires pe care sa nu-l “vizitez”. Eram bun la fotbal, la inot. Nu va mai spun ca tatal meu era al paisprezecelea copil la parinti si aveam foarte multi verisori si inca am si astazi. Am crescut alaturi de parinti, de bunici, dar cand era mai frumos am plecat la liceu, la internat. Acolo la Costache Negruzzi se facea carte, si se face si acum. Era un liceu de renume care punea pret pe o disciplina severa si dupa ce am plecat de acasa, am trecut de la extaz la agonie, ca sa spun asa. Aveam un program foarte rigid si va spun sincer, cand am ajuns in armata mi se parea ca sunt in concediu fata de programul pe care l-am avut in liceu. Dar mi-a prins foarte bine, pentru ca am invatat si am ajuns la concluzia ca mai sfanta decat cartea nu este nimic.

Copil fiind, ce va doreati sa deveniti peste ani?

Mi-am dorit sa fiu preot. Numele meu, Viorel, se datoreaza preotului din comuna, care revenise acasa dupa vreo 20 de ani de detentie, in perioada comunista. Mama, care s-a casatorit la 16 ani fara doua saptamani, era gravida si impreuna cu tata au acceptat sa imi puna acest nume, in amintirea baiatului preotului, pe care il chema tot Viorel. Si, prima data ce sa-mi doresc sa ma fac? Preot normal, cum toata ziua eram cu preotul de mana si imi dadea tot felul de povete. Chiar, tin minte ca mergeam cu el noaptea prin padure si la un moment dat, cararea era mai intesata cu crengi si el mi-a spus ca e greu sa tinem cararea dreapta, insa toata viata sa merg drept inainte si niciodata sa nu ma abat de la drumul pe care mi l-am propus. Dupa ce am mai crescut, am vrut sa ma fac fotbalist, apoi cand am ajuns la liceu mi-am dorit sa fiu regizor. Insa, prin anul IV de liceu, a venit o echipa de comandanti de la Marina Militara, cu tinutele lor impecabile, albe si am ramas cu totii extaziati. Atunci, impreuna cu patru colegi am spus ca mergem la Marina, dar pe rand am cedat cate unul, ca pana la urma sa ma inscriu la Facultatea de Geologie. Mi-am imaginat cum o sa explorez natura, crescand la tara, nu-mi placea sa stau inchis si totusi pe ultima suta de metri mi-am retras dosarul si m-am dus la Facultatea de Constructii. Nu imi pare rau ca am facut lucrul asta, pentru ca am lasat ceva in urma mea, ceva care se vede – multe constructii.

Care este cea mai mare realizare a vietii?

Cea mai mare realizare este ca am cunoscut-o pe sotia mea si automat copilul nostru. Un baiat extraordinar care in momentele grele ale familiei ne-a fost de mare ajutor. Normal parintii isi ajuta copiii, ca sa spun asa, insa la noi a fost invers. Baiatul a terminat Facultatea de Informatica in Bucuresti si lucreaza la o multinationala Americana, iar anul viitor in toamna urmeaza sa se insoare.

Va implicati in treburile casnice? Va descurcati in bucatarie?

Numai sarmale nu stiu sa fac, atat. In rest stiu si chiar imi place sa gatesc. Cand am timp ii fac surprize sotiei. Ea este o gospodina desavarsita, dar si eu ma apropii de multe ori de ea. E o placere sa faci ceva pentru celalalt. Daca stau bine si ma gandesc, in viata, daca nu ai pentru cine sa faci ceva, degeaba traiesti. Si daca ai pe cineva care sa se bucure de munca pe care ai depus-o tu, sa impartaseasca din ce ai realizat tu, viata nu are sens.

Cum petreceti timpul liber?

Timp liber trebuie sa iti faci. Imi place sa citesc. Ultima carte, pe care o mai citesc si acum este “Jurnalul fericirii” a lui Steinhardt. Din Biblie citesc aproape la doua zile, ii citesc sotiei in general. De multe ori glumim, aleg pilde care se refera mai mult la femei. In rest muncesc, imi place sa pun mana sa fac treaba. Eu lucrez alaturi de muncitorii pe care ii am, caci nu fac diferenta intre mine si ei. Mai merg la teatru, si spre rusinea mea nu prea am fost in ultimul timp. Duminica mergem la biserica de obicei, ma mai documentez pe internet sau mai mergem sa vizitam prin tara, daca nu avem musafiri.

Ce va displace cel mai mult in viata?  

Nu-mi plac oamenii care judeca pe altii, care clasifica, care dau verdicte. Un lucru pe care l-a spus Kennedy a fost sa ne gandim mai mult la ce facem noi pentru tara si mai putin la ce fac altii pentru noi. Eu cred ca va fi bine in Romania, cel putin, cand fiecare om isi va face datoria acolo unde este. Astfel ca la sfarsitul zilei sa poata spune ca a ramas ceva in urma lui, din care toti au de castigat, pentru ca se merge pe idea “ce castig eu?” fara sa ne mai gandim si la altii.

 

Faceti parte si din viata politica. Care a fost primul pas?

Mi-am dorit sa schimbam ceva in Targu Neamt. Eu sunt membru fondator al Partidului Social Democrat, deci imediat dupa Revolutie m-am inscris in partid, dar nu am activat. Am stat asa, intr-o faza embriona pana inainte de alegerile locale, cand am avut o discutie cu sotia. Ne-am uitat in buletin amandoi si ne-am zis ca daca nu ne implicam acum, atunci cand? Cunoscandu-l pe domnul primar, pe domnul Arsene si pe domnul Nica, am zis sa facem pasul acesta si sa incercam sa schimbam ceva. Initial am pornit asa in gluma, dar dupa asta ne-am implicat foarte serios. Pentru ca ne place ca atunci cand ne implicam intr-o problema sa o ducem pana la capat.

Exista un idol sau un model pe care il admirati in partidul dumneavoastra atat la nivel local, cat si national?

N-as putea spune la nivel local, nu stiu, poate ca s-ar supara o parte dintre colegi. La nivel national, un model pentru mine a fost Mihai Tanasescu, fostul Ministru de Finante din Guvernul Nastase.

Imi puteti spune un principiu din ideologia partidului din care faceti parte?

Ma rog, acum ideologiile, vedeti dumneavoastra, sunt un tot si la nivel local, si la nivel national si chiar european. Nu mai putem vorbi de ideologii separate “de dreapta” sau “de stanga“. Pe mine ma framanta o problema, pe care nu o pot eu rezolva. Ceva se intampla in lume, ceva care nu este bine din punctul meu de vedere. Se concentreaza averea usor, usor la cat mai putini si cei mai multi sufera. Nu numai in Romania, ci in general in lume.

Credeti ca de undeva din afara, conducerea europeana are vreun interes de a pune Romania pe butuci?

Nu, nu cred asta. Relatiile dintre tari sunt prea stranse astazi, ca sa se mai calce pe cadavre. Se doreste o echilibrare a lucrurilor. Acum fiecare stat are particularitatile lui. Se incearca o armonizare la nivel european care este benefica din punct de vedere economic, dar nu cultural. Se doreste o Europa federala, dupa modelul American, banuiesc ca de acolo vine influenta, dar este foarte greu de realizat.

Ce inseamna munca de consilier local al orasului Targu Neamt?

Sunt in Comisia de Urbanism, potrivita cu meseria mea. Verificam proiectele care vin, le corectam, le-am mai respins o parte dintre ele.. De asemenea, venim cu proiecte de hotarari. Chiar acum, am doua proiecte. Unul care este demarat acum face referire la intrarea in piata Targu Neamt. Vrem sa fie moderna si pentru asta lucreaza un architect la proiect. Vom avea o copertina frumoasa suspendata, cum am vazut undeva in Canada, cu iluminatoare. O sa punem niste module unitare, de acelasi tip, vor fi flori, o arteziana, banci ca oamenii sa se odineasca. Al doilea proiect vizeaza un monument al eroilor din Blebea, care este in paragina, atat de degradat incat nu se mai vad numele celor inscrisi acolo. Am discutat deja cu domnul primar si nu este o cheltuiala extraordinara. Multi dintre cei care au murit pe front au rude ramase acolo in sat si atunci sa facem ceva si pentru ei, sa nu-i uitam pentru ca mi se pare ca ei au fost mai patrioti decat noi. Mai am niste idei, dar am sa ma consult si cu colegii mei sa vedem ce parere au si ei.

Viorela Gherasim