Despre autism

Copilul, acest candidat la umanitate, a cărui reusită depinde  de zestrea ereditară cu care vine pe lume, dar și de lumea în care vine, de felul în care această lume va ști să-l primească, să- ocrotească și să-l dirijeze, are de parcurs un drum lung și uneori foarte sinuos.Dacă în evoluția lui nu a intervenit ceva deosebit trece firesc la o totală dependență față de mamă, în primele luni de viață, la desprinderea treptată și la lărgirea interacțiunilor cu ceilalți. Învață să comunice, să coopereze, se îndreaptă spre lumea reală, spre obiecte, acumulează experiență, există printre ceilalți ca ființă socială.

Ce înțelegem în prezent prin AUTISM?

Este important de reținut că atunci când vorbim de autism (Tulburare de Spectru Autist), nu vorbim ca despre o boală, așa cum este cazul pneumoniei sau hipertensiunii.

T.S.A se manifestă încă din primii ani de viață, având o influență negativă în ceea ce privește abilitățile de comunicare, imaginația, capacitatea de a  întreține un joc simbolic, de a dezvolta relații cu alte persoane(, respectiv contact vizual susținut chiar și atunci când vine vorba de părinți sau frați, surori).În același timp vom seziza la acești copii un mod diferit de a se deplasa, alerga, de asemenea se poate observa prezența comportamentelor ritualice repetitive, care le oferă confort.Același copil pare distrat sau aerian, interesat mai degrabă de obiecte, decât de persoanele din jurul său.

Acești copii, cu drepturi egale cu ale noastre, au șanse mai mari sau mai mici de vindecare, dar cu siguranță se pot adapta la societate, în urma unei integrări corespunzătoare.

 Scop:

Prezentul material se adresează tuturor persoanelor, care au disponibilitatea de a oferi puțin din timpul lor  acestor copii,  punând accent pe ideea existenței prezumției de inteligență la acești copii,  dorind în același timp marcarea faptului ca autimul nu trebuie privit ca o boală.

Să evadăm din închisoarea minții apelând la cauțiunea oferită de alternativă:

 

Atunci când ne aflăm în căutarea unui cadou pentru o persoană dragă, găsim la magazinele de artizanat si acele răvașe care au ca titlu sau îndem: << Astăzi Nu ai voie să>>, fii trist, supărat,rău. Haideți ca astăzi să ieșim din sfera acestui „ nu ai voie”( indicând acestor copii, dar nu numai lor și ce au voie să facă de fapt) , acordând puțin din timpul nostru prețios copiilor cu autism, care astăzi sărbătoresc ziua lor pe plan internațional.

 

Să avem curajul, să avem puterea de a crede că autismul nu este o boală  sau o psihoză și că acești copii, paradoxali, mulți dintre ei nonverbali, au un anumit grad de inteligență, uneori nebănuit.

 

 AUTISMUL, între boală și tulburare  de dezvoltare

Conceptul de boală psihică implică faptul că forma principală de tratament este psihiatrică; doar atunci când tratamentul psihiatric are suficient succes, se pot concepe forme adecvate de educație și învățământ. Dimpotrivă, în cazul tulburării de spectru autist, prima abordare în domeniul practicii este tocmai această educație adecvată, care să pună în prim plan nevoile copilului, ceea ce poate să facă el momentan (plusurile sale) și mai puțin ce nu reușește să facă acesta. Practic autismul nu este o boală și trebuie tratat ca atare.

 

„Nu pot” nu înseamnă „Nu vreau”…

Dacă autismul  este clasificat ca o tulburare de dezvoltare și nu ca o boală psihică, devine limpede că problema fundamentală în cazul  copiilor autiști  nu este lipsa de motivație “Nu vreau”, ci ”Nu sunt dotat cu opțiunile necesare pentru a putea face față provocărilor de zi cu zi.” Dacă prestațiile lor scăzute ar fi consecința unei motivații  sociale scăzute, ar trebui ca toți cei care suferă de autism, fără excepție, să se situeze în cadrul testelor IQ la nivelul deficienței mentale, ceea ce nu este cazul.”

Este necesar atunci când intrăm în contact cu un copil autist să fim foarte clari, previzibili in ceea ce facem, să fim  riguroși și la fel de important este să fim conduși în aceste demers de anumite întrebări de genul: UNDE,CE, CUM, CINE, CÂND (are loc acțiunea). Dacă se reușește oferirea unui răspuns la fiecare dintre aceste întrebări pe rând,(completarea acestui puzzle din cinci piese), lucrând în plus la o relație de cooperare bazată pe încredere  și respect oferit inclusiv prin posibilitatea copilului de a alege(dintre două jocuri, culori, forme, etc), șansa unui copil de a fi performant  crește în mod considerabil.

Existența prezumției de inteligență…

Așa  cum un principiu din drept invită la acordarea prezumției de nevinovăție, consider că și acești copii diferiți se pot bucura de încrederea noastră față de inteligența lor. Este încă în circulație un stereotip foarte des intâlnit, conform caruia, multe persoane cu autism sunt inferioare ca inteligență sau au retard mintal.Este important să pleci intotdeauna de la prezumția existentei inteligentei copilulului cu tulburare de spectru autist..Dacă are o formă severă de autism, asta nu inseamnă că este incapabil să simtă  sau să înteleagă.

Ar fi bine să vorbim  cu copilul, ca si cum ar fi neurotipic, chiar dacă suntem tentați să ne  gândim  că îi  este imposibil sa ne  inteleaga!Autismul se poate ameliora prin terapie, însa acesta este o insusire a copilului cu autism, iar acest lucru nu se va schimba niciodata.

 

În această zi dedicată acestor copii cu drepturi egale cu ale noastre, am putea să îi  acceptăm  , pentru ceea ce sunt, nu pentru ce am vrea să fie..

Există o percepție întâlnită cel mai des,  referitor la copii cu autism conform căreia, ei încearcă să se izoleze de universul care-i înconjoară și că nu pot sau nu vor să comunice, însă ei  simt doar  nevoia de a se replia deoarece caută resurse temporale pentru a decodifica mesajele, deoarece,  persoanele cu autism, sunt constant bombardate cu informatii senzoriale, încercând tot timpul să comunice cu cei din jur si aflându-se într-o mai mare armonie cu mediul înconjurator și cu oamenii decât multe alte ființe umane.Copii cu autism abordează mediul cu tot ce are acesta viu, la un nivel de bază , orientat mai mult spre supravietuire.

Despre sentimentele copiilior cu autism

Copii cu autism nu înțeleg valoarea sentimentelor, dar au propriile lor sentimente pe care totuși nu le pot exprima, însă asta nu îi transformă în persoane lipsite de emoție, doar că nu reușesc să acorde aceeași semnificație evenimentelor din viața lor, precum persoanele neurotipice.

Mesajele unor persoane autiste:

„Dezvoltati o relație respectuoasă cu mine, persoană autistă, o relație care să inspire încredere reciprocă și care include elemente  din lucrurile care mă interesează si mă pasionează cel mai mult prin intermediul oportunităților de învatare( nu îmi restricționati interesul, folosindu-l ca pe o recompensă aflată sub controlul vostru), iar eu voi învăța și mă voi dezvolta”;

„Sunt multe lucruri pe care nu le pot înțelege, dar  vreau ca viața mea să aibă un sens”;

„Nu ne jeliți….!”

(Putem face mai mult decât atât!!!)

Daniel Gugiu, psiholog autonom psihopedagogie specială,

profesor C.S.E.I. Târgu Neamț