DESPRE TÂRGU NEAMȚ ÎN TELEGRAFUL DE ODINIOARĂ

De Pe 7 nov. 2015

Despre localitatea care era comună urbană şi reşedinţa plasei „de Sus Mijlocul” ce se află situată pe pârâul cu a sa numire, lîngă dealurile Neamţu şi Oglinzi, cum se menţionează în Dicţionarul geografic asupra judeţului Neamţ, a lui C. D. Gheorghiu (1890) s-au scris multe şi frumoase impresii.

Urbea, de la poalele Cetăţii Neamţului, era bine cunoscută nu numai în Moldova, ci în toată ţara, aşa cum reiese dintr-un articol apărut în ziarul Telegraful din anul 1936, semnat de unul din renumiţii săi gazetari, Vasile Dorneanu. Se consideră că dacă arunci o scrisoare din Bucureşti nu-i nevoie să pui pe plic numele judeţului, ca să ajungă la destinaţia propusă.

Pentru veridicitatea informaţiei, cât şi pentru interesantul reportaj, redăm în cele ce urmează pasajele cele mai importante.

…Tîrgul rămâne totuşi celebru prin circumstanţe: nemu-ritorul Creangă a binevoit să se nască în anturajul său (Humuleşti), Ştefan cel Mare a bine voit să bată în poartă niţel mai încolo, iar Niculiţă săracul, s-a lăsat prins de birjari în centrul său (a Târgu- Neamţului) tot ca să se împlinească proorocia că moartea voinicului e de mâna păcătosului. Orăşelul azi mai agonizează graţie fapului că mixta constelaţie de mănăstiri din împrejurimi îşi recrutează piaţa de fericirile lumeşti luate pe cale bucală – dintr-însul. De altfel, ori pe care parte cardinală ţi-ai face intrarea, drumul de la 10 km e eşalonat cu călugări şi călugăriţe, prăfuit din abundenţă. Se pare că avocaţii întru Domnul, suri de praf, au îmbătrânit, albind, plecând din Târgu-Neamţ.

Târgul e mai important şi pe cale ierarhică. Orice pui de sătean, înainte de a vedea Piatra (metropola) se crede obligat să va-dă mai întâi târgul, ca să procedeze disciplinar şi emoţia finală să nu fie prea abruptă.

Punct strategic din vechime, temerarii care riscau accesiunea lui, pe cele trei artere care converg spre dânsul – erau sistematic şi simetric decimaţi la Balaurul, Mosca şi PetruţVodă. În Târgu-Neamţ orientarea e simplificată. Nu-i nevoie să ai noţiunea la dreapta sau la stânga. Înainte şi înapoi e suficient, fiindcă n-avem decât o singură stradă. Civilizaţia s-a hazardat spre el şi-a procedat cu el oarecum prin eşantioane, în faţa unei prăvălii am avut surpriza unui fragment de trotuar. În Târgu-Neamţ, trotuarul n-are legătură cu piciorul, căci modeştii târgu-nemţeni se satisfac numai pe cale vizuală, şi, în specie, se mulţumesc cu satisfacţia nobilă a curiozităţii – numai.

Şi timpul e sucit la Târgu-Neamţ. Când la noi vine primă-vara, la el vine toamna. Iar când noaptea îl ia sub aripa neagră a sutanei, oraşul întreg pare o experienţă a iadului sau a haosului, când lumina nu divorţase de întuneric. Căci Târgu-Neamţ încă se alimentează cu curent de la uzina solară. Noaptea, acolo, lumea se orientează numai, după pipăit, ca sobolii. Ochii devin un ce şi un lux inutil.

Acest târg, graţie pravoslavnicei indolenţe moldoveneşti, a rămas întotdeauna la periferia bunului simţ politic. De veacuri, somnul celor din Târgu-Neamţ e chinuit de coşmarul unei căi ferate, care să-i lege mai rapid de Paşcani – Iaşi. Şi azi, cei din Târgu- Neamţ merg cu trenul spre Iaşi, numai în vis şi pe hârtie (până la Paşcani).

Luni, e zi de târg. Atunci doamnele din Târgu-Neamţ nu ies la plimbare pe corso de-a lungul Ozanei, sau sub poalele sterile ale cetăţii, fiindcă se-ntorc ţăranii beţi de la târg. I-am văzut într-adevăr beţi, spre seară şi în delirul de grandomanie; întorcându-se în anacronice birje cu gloabe costelive (cum mai umblă numai sta-reţii) mândri şi nababi, aşa cum de pildă ne întoarcem acasă, noi, plutaşii, de pe Bistriţa, cu tancurile Rapidului.

Într-adevăr, i-am văzut beţi, dar n-am auzit pe nici unul spunând vreo prostie. Şi mi s-a părut că toţi sunt rude de-a lui Creangă.

Târgu-Neamţ are azi o valoare antineuroastenică: artificială şi prin contrast, cine se plictiseşte şi se tânguie la Piatra n-are decât să se ducă la Târgu-Neamţ pentru două zile (minus nopţile) şi la întoarcere Piatra îi va părea Neapoli sau Mecca. Afară, numai dacă târgul n-are o valoare capitală prin faptul că e anexa sau tiparul unui eveniment sentimental, după cum marile bătălii au ridicat la o celebritate de calibru mondial, unele anonime localităţi, numai graţie legii întâmplării.

Aşadar, câteva impresii ale unui cronicar local, născut şi crescut pe aceste minunate meleaguri, despre oraşul în care pro-dusele morii d-lui Teoharie au fost medaliate cu aur, ca şi cea mai vestită din întreaga ţară pentru fabricarea pîinii şi un comerţ foarte însemnat cu cereale, lemne, ţesături de bumbac, şervete, colţuni împletiţi, şeiac călugăresc, vite, aşa cum se consemna în dicţionarul geografic amintit.

Prof. Gheorghe Radu