Fără patimă: Cum s-a săpat aiurea în jurul IT-ului cu hârlețul rupt al impozitării

Nebunia
cu impozitarea IT-iștilor s-a evaporat de fapt înainte să prindă un pic de
cheag. Câte unul, altul încearcă s-o reaprindă. Fără Ludovic Orban parcă n-au haz.
Deseori turbulent, de multe ori impetuos, natural în accentele patetice și
atras de vocalize stridente, categoric pasionat de politică în esență, președintele
PNL are și un talent inconfundabil de a isca și întreține controverse. Pietrele
și balta îi sunt familiare. 

Declarația-proiect
inițială, corectă în principiu ca pornind de la echitatea fiscală, dar groaznic
susținută, se arată azi mai degrabă ca un test efectuat în ape tulburi. Zidul
de ostilitate s-a ridicat cât ai clipi. Demonizarea lui Orban s-a cuplat cu
descurajarea primitivă a oricui era tentat să discute la rigoare despre
scutirea de impozit. Unde mai pui că ministrul Teodorovici a sărit din chiloții
sportivi de Orlandinho în izmenele evazate clasa Horrorlando, anunțând extinderea
facilităților pentru noi industrii.

Scutirea
de impozit în discuție e pe venituri din salarii și asimilate salariilor pentru
„angajații
operatorilor economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul României (…), al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator”. De aici pornește
subiectul. Ca să vă dați seama cum se umblă la stimularea gardului prin efectul
de băț, figuri vulcanizate în genul ălora de la www.startupcafe.ro cică au descoperit o
parte din esența
tehnică (https://www.startupcafe.ro/taxe/it-scutire-impozit-salariu-job.htm)
a subiectului abia în cursul zilei de vineri, postarea de la ora 13:34 primind
link pe HotNews.ro la 13:55. Adevărul, ca de obicei, scoate urechile din altă
parte.

Legiuitorul
a vut grijă să explice, pe coduri CAEN, obiectele de activitate privilegiate. Sau
încurajate. Primul pachet înseamnă editarea de jocuri de calculator (cod CAEN 5821)
și alte produse software (5829). Al doilea, cu activități de servicii în
tehnologia informației, conține realizarea de soft la comandă (6201),
consultanță în IT (6202) și alte activități privind tehnologia informației
(6209). Surpriza neagră pentru corul de promotori de diversiuni, în genul închipuitelor
foloase trase de dezvoltatorii de video-chat, e că nu sunt incluse gestiunea și
exploatarea mijloacelor de calcul, nici activități ale portalurilor web,
prelucrarea datelor, administrarea paginilor web si activitati conexe.

Pe
urmă, despre care angajați vorbim? Toți grămadă, de la mimoze și aghiotanți
personali la arhitecți de sistem? Că așa a înțeles poporul când a fost
articulat cu numărul impresionant de angajați din domeniu. Nici vorbă! Postul ocupat
trebuie să facă parte dintr-un compartiment specializat de informatică,
evidenţiat în organigrama angajatorului. Pe lângă condițiile de studii superioare
(absolvite sau în curs) impuse salariaților, onor angajatorul e obligat să
înregistreze distinct în balanțele analitice veniturile din crearea de programe
destinată comercializării, ba să realizeze o normă minimă anuală de venituri pe
cap de profesionist scutit de impozitul de venit. Iar ocupațiile admise, 10 la
număr, nu lasă loc de confuzii.

Faza
e cu norma. Ordinul comun al miniștrilor de la Comunicații, Educație, Muncă și
Finanțe, publicat în Monitorul Oficial în ianuarie 2018, stabilea pragul de jos
la echivalentul a 10.000 euro/an/angajat (art. 1, al. 1, lit. d). La așa venituri
nu-ți ajunge de leafă. Până la 70-80% costuri de personal în totalul costurilor
unei „companii tech”, cum afirmă în buclă câte un recrutor de serviciu, drumul e
lunguț bine. Se cere susținut în mod convingător. Peste schema asta s-a trecut
în pasul ștrengarului. Sau al voinicului. Rețeta e cunoscută de la mobilizarea
în haită a ONG-urilor toxice cu față umană, a rețelelor spoite de criminalitate
culturală organizată etc.

În
paralel, e de reținut că o armată de programatori români de forță, alături de
ingineri de sistem profunzi, lucrează din România, eventual de-acasă, direct la
angajatori cu sediul în străinătate. Acolo, bani-de-bani. Fără facilități
fiscale. Alții-s prinși în contracte de muncă încheiate cu subsidiare și parteneri
ai unor companii prin fața cărora bați pas de defilare. Nu trăiesc din
facilități. În marja a circa 30.000 de „răsfățați” autentici (potrivit unor
estimări rezonabile), ajungem la marile firme autohtone jucătoare în domeniu.
Informațiile aruncate la derută despre cifre de afaceri și nu știu ce
contribuție seismică la Produsul Intern Brut, vorbind elegant, erau de-o senină
divergență. Nu s-a dezbătut defel ce minuni de produse și servicii livrează companiile
băștinașe, multe dintre ele compromise de contracte politice și corupție. Apoi,
în ce le stă clamata competitivitate, în câteva sute de lei diferență la un
venit mediu de creativ operațional? Păi, ăsta nu-i IT, oameni buni, e fabrică
de cârnați, una potrivită cu România care de la atâta IT a rămas cu agenda
digitală în pom.

Nu
e greu de înțeles că dacă săpăm viguros, valorificând resursa unui hârleț
profi, descoperim nepotriviri majore. Profitori protejați în mod ordinar sunt
alții, nu cei cu truda creativă. Productivitatea sănătoasă nu se ține din
jonglerii fiscale. Costul real și împovărător al muncii are nevoie de tratament
de sistem (sic!) pe fond, nu de colorate rețete gălăgioase. Cea mai mare
prostie, la câte reglementări, para și suprareglementări se cer singure
fentate, ar fi să intrăm în capcana de a scurma după șoferi, curieri, magazioneri,
manipulanți, secretare, asistente sau sfetnici vopsiți în programator ajutor și
analist ajutor. Rădăcina răului în domeniu e alta, iar nobilii IT-iști pot
contribui din interior la distrugerea ei. Cum? Știu ei. În niciun caz ca în
bancul cu femeile care se băteau pe stradă și românul care se bagă între ele ca
să creadă lumea că se bat pentru el.

Viorel COSMA