Lipsa activităților de la Casa de Cultura „Ion Creangăˮ Târgu Neamț [File din istoria locală]

Nu, nu este un titlul care face referire la actualitate, ci o realitate constatată de reporterul ziarului Ceahlăul din iulie 1968. La doar 6 luni de la inaugurarea noii clădiri, activitatea culturală nu prea exista, deși pe hârtie erau numeroase activități propuse, însă asupra unora planau reale îndoieli că se vor desfășura.

Totuși, directorul instituției, Nicolae Ivancihin era optimist. La acea dată activitatea era întreținută de „12 perechi de dansatori populari, formația de estradă, soliștii de muzică ușoară și noua formație de chitare electriceˮ.

În afară de aceste activități existau doar intenții, enumerate de către director. Deși s-a dorit punerea în scenă a comediei Opinia publică a scriitorului Aurel Baranga, actorii fiind selectați din rândul cadrelor didactice, piesa nu a fost jucată, repetițiile lungindu-se, a venit vacanța de vară „când au luat concediu și au plecat care pe unde au vrutˮ, așa cum afirma directorul. Nici înființarea unui cor nu a avut succes, cei doi dirijori desemnați „își pasează mereu răspunderea, eschivându-se de la solicitarea directorului casei de cultură, iar coriștii-sunt sublimi, dar lipsesc cu desăvârșire.ˮ O altă încercare de activitate era cea a unui cerc foto, unde se făceau înscrieri, dar activitatea, ne spune corespondentul, va începe în „toamnă din lipsa mijloacelor materialeˮ.

Mai aflăm că și la cercul de filatelie erau probleme. Deși în programul săptămânal de activități figura înscrieri încă din luna februarie, acesta nici nu era înființat, iar la cercul de limba franceză erau doar 3 solicitări. Cauza acestei amorțeli culturale, ne spune reporterul, vine din „amatorismul și neseriozitatea multora dintre cei chemați să desfășoare o activitate organizată în cadrul formațiilor sau cercurilor casei de cultură. Cauzele trebuie căutate și în lipsa unificării eforturilor cadrelor cu munci de răspundere în organizarea și coordonarea activităților artistice și distractive din localitateˮ.

Vinovați pentru această stare de lucruri sunt în opinia reporterului cei „chemați să-i apropie pe oameni de actul de cultură și care nu și-au îndeplinit îndatoririle.ˮ

Și tinerii ocoleau casa de cultură, pentru că „nu au găsit aici forma de activitate care să le mențină un interes permanent.ˮ

Materialul se încheie cu speranța unui reviriment „atît de necesar în desfăşurarea vieţii culturol-artistice din Tg. Neamţ, fiindcă perspectivele conturate in momentul de faţă nu au de loc un aer îmbucurător.ˮ

Prof. Bălan Emanuel

Sursa: „Ceahlăulˮ, nr. 131, 23 iulie 1968, p. 2.