Mâine, 6 ianuarie, creștinii sărbătoresc Botezul Domnului (Boboteaza)

Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători creștine și se prăznuiește în fiecare an în data de 6 ianuarie.

Boboteaza reprezintă ziua în care Domnul Iisus Hristos a fost botezat de către Ioan Botezătorul. Se spune că botezul nu a fost făcut întru iertarea păcatelor, Mântuitorul Iisus fiind fără de păcate, ci pentru sfințirea creației. Toți credincioșii creștini trebuie să țină post în ajun de Bobotează.

În ajunul acesteia, credincioşii postesc şi se pregătesc într-un mod special pentru a întâmpina marele praznic. Aceştia primesc preotul cu „botezul” sau cu „Iordanul”, care le binecuvântează locuinţele şi gospodăriile cu Agheasmă Mare.
Agheasma Mare este păstrată cu sfinţenie, lângă icoană, tot anul, pentru a fi folosită ca leac de boli şi pentru dezlegarea farmecelor.
Boboteaza este şi o sărbătoare dedicată purificării naturii, şi mai ales a apelor, de forţele râului. Acum se colindă, se prevesteşte cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobişnuite. Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus şi multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoţite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curăţire şi de îndepărtare a răului.

Tradiții și obiceiuri de Bobotează

În ajunul Bobotezei se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din „camera de curat” se așterne o față de masa, aleasă special pentru acest moment, sub fața de masa se pune fân sau otava, iar pe fiecare colț se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se așează douasprezece feluri de mâncare: coliva – grâu pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( „galuște” ) umplute cu crupe, borș de „burechiușe” sau „urechiușele babei” – borș de fasole alba în care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse -, borș de pește, peste prajit, „varzare” – plăcinte de post umplute cu tocătura de varza acra -, plăcinte cu mac etc.

Nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masa. În această zi, este bine ca fiecare persoană să strige „Chiralesa”, care în limba neo-greacă înseamnă „Doamne, miluieşte”. Odată ce strigă cuvântul, persoana respectivă capătă puteri şi este ferită de rele până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).

Alta dată, după ce preotul rostea Troparul Botezului si stropea cu agheasma in casa si pe gospodari, era invitat sa se aseze pe lavita. Sub lăicerul de pe lavița erau așezate, din timp, boabe de porumb – „ca sa stea cloștile pe ouă” – și busuioc – „ca să vină pețitorii’. Busuiocul acesta era folosit, mai târziu, în descântecele de dragoste.

Cuvântul „botez” (în greceşte verbul, baptisma = a se cufunda, a se afunda), înseamnă „baie”, „afundare”. Adică, în cheie teologică, omul înnoit prin „baia apei prin cuvânt” (Efeseni 5, 26), devine epifania lui Dumnezeu, deoarece „câți în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am și îmbrăcat”(Galateni 2,27). Slava lui Dumnezeu, spunea Sfântul Irineu, este omul viu, înnoit spre cunoștință (Coloseni 3,10), iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu. Omul viu este omul eliberat de păcat care, prin „baia naşterii celei de-a doua” (Tit 3, 5), „s-a spălat şi a văzut” (Ioan 9, 8-22) pe Hristos „Răsăritul cel de sus” (Luca 1, 78).