Monumentele istorice sunt intradevar reprezentative pentru fiecare regiune in parte ,prin reflectarea trecutului si a mostenirii dobandite de la stramosii nostrii. Iar modul de punere in valoare si incercarii de indentificare a originii noastre ,prin reflectarea realitatii ,pot insemna in zilele noastre o sursa de atragere de turisti dornici de cunoastere si de aflarea a adevarului despre locurile storice. Prin scoaterea in evidenta a fiecarui locusor ,obiect mostenit de la stramosi , ce pot conduce la retrairi si senzatii de reintoarcere in timp(cu imaginatia).
Lucru usor de realizat in teorie. Insa in practica ajungi sa te confrunti cu multe neajunsuri(in general financiare) si interese ascunse ale unor persoane care sub pretextul ajutorului si a sentimentului pur romanesc de a te baga in fata , nu fac decat sa acapareze lucrari pe care sa le dea in subantepriza la cunostiinte sau persoanelor apropiate ,cu scopul clar de a.si mai umfla buzunarele cu ceva banuti obtinuti din finantari.
Iar de la aceasta meteahna si pana la realizarea lucrului prost facut ,prin „super-compromisuri” de inlocuiri de solutii si materiale ,nu e cale prea lunga. La care se adauga incapatinarea de apela la persoanele din domeniu pentru a aduna informatiile conforme cu realitatea si aflarea adevarului despre obiectele ce se doresc restaurate si scose in evidenta.
Iar lipsa de informatie si de viziune aduc dupa sine eliminari de obiecte sau portiuni din monument , ducand la lipsuri de originalitate ce pot scoate in evidenta traditiile ,obiceiurile si indeletnicirile stramosilor nostrii.
Apoi inlocuire si conservarea anumitor portiuni sunt lucruri ce pot da batai de cap ,iar lipsa de implicare sa se lase cu un rezultat simplist si fara valoare.
Texturarea si folosirea unor materiale care sa conduca spre o imagine de vechi e si aceasta o slabiciune ce se regaseste destul de succint la restaurarea obiectivelor istorice. E intradevar mai greu sa poti conserva un lucru prin imagine arhitecturala si rezistenta acestuia in timp ,pentru ca factorii fizici ce depind de vreme ,au ajuns in timp sa.si schimbe forma si valorile , incat e mai greu in zilele noastre sa reconditionam ceva prin folosirea materialelor folosite de stramosii nostrii de acum cateva sute de ani . Un exemplu la indemana ar fi constructiile din chirpici(argila cu paie si balega) , care la vremurile noastre cu greu ar mai face fata ,decat printr.o regandire a punerii in opera sau prin adaugare de materiale moderne de protectie.
Aceasta e si ideea zilelor noastre de restaurare -de a lungi cat mai mult viata acestor obiective(adica de a le da un suflu de rezistenta prin implementarea de materiale moderne, pe scurt -consolidare) si de a pastra cat mai mult din originalitate acestuia prin tehnici de conservare. Insa la acest capitol se da de multe ori cu stangul in dreptul pentru ca unii vizionari nu constientizeaza care portiune sa ramana cat mai intacta , care portiune sa fie scoasa in evidenta, materialele moderne ce incearca sa imita vechiul nu sunt bine alese ,cu texturarea cat mai realista, acolo unde sunt folosite nu sunt „ascunse” prin artificii arhtecturale ,iar lasate la vedere creeaza o imagine de chich (de ca si cum amesteci doua soiuri de vin -iese o licoare chioara). Apoi formele la refacere nu pastreaza neregularitatile pentru a da tenta de vechi si de trecere a anilor.
La toate acestea se adauga „inventivitatea” unora de a nascoci si scoate in evidenta obiective ce nu au legatura cu istoria tinutului si a locului in care sunt amenajate.
Lucruri negative ce se aduna si care ne fac sa ne pierdem valorile si identitate. Iar aceste stangacii ne aduc lipsuri pe ramurile turistico-economice , care ne pot ajuta sa ne mentinem la niste limite optimiste privind traiul pe meleagurile pe care le indragim.
Cunoasterea (aflarea adevarului istoric) si valorificarea obiectivelor istorice la adevarata valoare ,pot conduce la cresterea potentialului turistic si al sentimentului de mandrie pentru ca suntem mostenitorii unor locuri atat de pretioase.
Monumentele istorice sunt intradevar reprezentative pentru fiecare regiune in parte ,prin reflectarea trecutului si a mostenirii dobandite de la stramosii nostrii. Iar modul de punere in valoare si incercarii de indentificare a originii noastre ,prin reflectarea realitatii ,pot insemna in zilele noastre o sursa de atragere de turisti dornici de cunoastere si de aflarea a adevarului despre locurile storice. Prin scoaterea in evidenta a fiecarui locusor ,obiect mostenit de la stramosi , ce pot conduce la retrairi si senzatii de reintoarcere in timp(cu imaginatia).
Lucru usor de realizat in teorie. Insa in practica ajungi sa te confrunti cu multe neajunsuri(in general financiare) si interese ascunse ale unor persoane care sub pretextul ajutorului si a sentimentului pur romanesc de a te baga in fata , nu fac decat sa acapareze lucrari pe care sa le dea in subantepriza la cunostiinte sau persoanelor apropiate ,cu scopul clar de a.si mai umfla buzunarele cu ceva banuti obtinuti din finantari.
Iar de la aceasta meteahna si pana la realizarea lucrului prost facut ,prin „super-compromisuri” de inlocuiri de solutii si materiale ,nu e cale prea lunga. La care se adauga incapatinarea de apela la persoanele din domeniu pentru a aduna informatiile conforme cu realitatea si aflarea adevarului despre obiectele ce se doresc restaurate si scose in evidenta.
Iar lipsa de informatie si de viziune aduc dupa sine eliminari de obiecte sau portiuni din monument , ducand la lipsuri de originalitate ce pot scoate in evidenta traditiile ,obiceiurile si indeletnicirile stramosilor nostrii.
Apoi inlocuire si conservarea anumitor portiuni sunt lucruri ce pot da batai de cap ,iar lipsa de implicare sa se lase cu un rezultat simplist si fara valoare.
Texturarea si folosirea unor materiale care sa conduca spre o imagine de vechi e si aceasta o slabiciune ce se regaseste destul de succint la restaurarea obiectivelor istorice. E intradevar mai greu sa poti conserva un lucru prin imagine arhitecturala si rezistenta acestuia in timp ,pentru ca factorii fizici ce depind de vreme ,au ajuns in timp sa.si schimbe forma si valorile , incat e mai greu in zilele noastre sa reconditionam ceva prin folosirea materialelor folosite de stramosii nostrii de acum cateva sute de ani . Un exemplu la indemana ar fi constructiile din chirpici(argila cu paie si balega) , care la vremurile noastre cu greu ar mai face fata ,decat printr.o regandire a punerii in opera sau prin adaugare de materiale moderne de protectie.
Aceasta e si ideea zilelor noastre de restaurare -de a lungi cat mai mult viata acestor obiective(adica de a le da un suflu de rezistenta prin implementarea de materiale moderne, pe scurt -consolidare) si de a pastra cat mai mult din originalitate acestuia prin tehnici de conservare. Insa la acest capitol se da de multe ori cu stangul in dreptul pentru ca unii vizionari nu constientizeaza care portiune sa ramana cat mai intacta , care portiune sa fie scoasa in evidenta, materialele moderne ce incearca sa imita vechiul nu sunt bine alese ,cu texturarea cat mai realista, acolo unde sunt folosite nu sunt „ascunse” prin artificii arhtecturale ,iar lasate la vedere creeaza o imagine de chich (de ca si cum amesteci doua soiuri de vin -iese o licoare chioara). Apoi formele la refacere nu pastreaza neregularitatile pentru a da tenta de vechi si de trecere a anilor.
La toate acestea se adauga „inventivitatea” unora de a nascoci si scoate in evidenta obiective ce nu au legatura cu istoria tinutului si a locului in care sunt amenajate.
Lucruri negative ce se aduna si care ne fac sa ne pierdem valorile si identitate. Iar aceste stangacii ne aduc lipsuri pe ramurile turistico-economice , care ne pot ajuta sa ne mentinem la niste limite optimiste privind traiul pe meleagurile pe care le indragim.
Cunoasterea (aflarea adevarului istoric) si valorificarea obiectivelor istorice la adevarata valoare ,pot conduce la cresterea potentialului turistic si al sentimentului de mandrie pentru ca suntem mostenitorii unor locuri atat de pretioase.