Noaptea Sfântului Andrei în credinţa populară

De sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, românii au legat numerose tradiţii şi superstiţii unice, care au depăşit obstacolul timpului în unele zone din ţară. Fiind obiceiuri transmise de pe vremea strămoşilor nostri daci, merită să le cunoaştem şi să le povestim copiilor noştri.

Noaptea de 29 spre 30 noiembrie ar putea reprezenta cu uşurinţă Halloween-ul românilor. Atunci se adună lupii, ies strigoii, se fac vrăji şi farmece.

Usturoiul, arma împotriva lupilor şi strigoilor

Strigoii sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare. În această noapte umblă să ia viaţa rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi multe suferinţe. Prin unele părţi există credinţa că strigoii fură din curţile oamenilor coasele, iar apoi se bat cu ele.

Gospodinele au însă o puternică armă de apărare împotriva strigoilor, dar şi a lupilor, şi anume usturoiul. Se ung pe frunte şi la încheieturile trupului sau îl consumă, pentru a fi protejate. Usturoiul se pune la ferestre, la uşi şi în orice alt loc pe unde ar putea intra strigoii. Pentru ca spiritele rele să nu pătrundă în casă, cănile şi oalele se întorc cu gura-n jos şi se goleşte cenuşa din sobe.

Tot în această noapte, lupii se adună, iar Sfântul Andrei le împarte pradă pentru iarnă. Dacă un om sau un animal este muşcat de lup, se transformă în vârcolac. Tot din cauza lupilor, tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi ascunse, să nu poată fi găsite de strigoi sau de lupi. Nu se matură toată ziua, nu se da gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut.

Este şi noaptea în care toate animalele prind glas omenesc, însă cine le aude moare. La miezul nopţii de Sfântul Andrei se deschid cerurile.

Noaptea vrăjilor şi a farmecelor

Noaptea Sfântului Andrei este un moment prilenic pentru vrăji şi farmece. Fetele îşi pun sub pernă busuioc sfinţit sau 41 de boabe de grâu pentru a-şi visa ursitul. 

Altele măsoară 9 ceşcuţe pline cu apă şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A două zi, în zori, se măsoară apa din nou, cu aceeaşi ceşcuţă. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărita.

Unele fete merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Când faţă apei este luminată bine, fata zice:

Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul în faţă apei,
Că în vis să-l visez,
C-aievea să-l văz!

Atunci, apa din fântână se tulbură şi faţă îşi vede, se spune, chipul ursitului.

În seara de 29 spre 30 noiembrie, fiecare membru al familiei pune grâu la încolţit, într-un vas cu pământ. Cui îi răsare grâul mai bine şi creşte mai frumos, aceluia îi va merge bine anul viitor, va fi mai sănătos şi mai norocos.

Tot în noaptea Sfântului Andrei se fac observatii meteorologice: dacă luna este plină şi cerul senin, se zice că iarna nu va fi geroasă. Dacă cerul este întunecat, dacă ninge sau plouă, peste iarnă vor fi zăpezi mari şi grele.

Conform tradiției, românilor care ţin post negru în ziua Sfântului Andrei, li se împlinesc dorințele legate de însănătoșire sau căsătorie.

Unii români respectă şi acum aceste tradiţii. Dacă nu vă număraţi printre ei… câte un căţel de usturoi pus pe pervazul fiecărui geam şi în spatele uşii nu strică. Doar aşa… preventiv, în caz că superstiţiile sunt adevărate şi umblă Necuratul în noaptea de 29 spre 30 noiembrie. 🙂

Andreea Trăsnea