” Nu faceți casa Tatălui Meu casă de negustorie” (Ioan 2:16). Drumul tarabelor de la Mînăstirea Neamț

             Ziua Înălțării Domnului, sărbătorită în fiecare an, în Joia din a VI-a săptamănă după Paști, este poate cea mai importantă zi a Mînăstirii Neamț, cănd se prăznuiește și hramul bisericii. Deși, imaginea impresionantă a marei de oameni crează un sentiment de bucurie la gîndul că mulțimea îl caută pe Dumnezeu, pelerinii veniți de prin toate zonele țării se împart pe categorii: credincioși, evlavioși și… simpli turiști.

          Și chiar dacă fiecare dintre ei poartă în suflet o altfel de iubire, toți sunt nevoiți să parcurgă același drum înțesat cu tarabe multicolore, burdujite de toate nimicurile și pline de ademenirile sățioase ale pîntecelui. Șirurile kilometrice sunt primele care întîmpină pe oricine dorește să ajungă în sfînta zi de sărbatoare să ia o gură de hrană duhovnicească. Spre tristețea și păgubirea noastră, a tuturor, numărul pelerinilor scade vizibil de la un an la altul. Dar nu aceasta împuținare este dureroasă,  ci faptul că și dintre cei care totuși își fac timp pentru biserică se pierd pe drum, furați de atracția bîlciului instalat la porțile mînăstirii. Răsunetul manelelor și al  „folclorului” se împletește înădușit cu muzica religioasă emisă dintr-un casetofon, ca reclamă pentru CD-urile scoase la vînzare.

        De ce atunci cînd ne îndreptăm cu sfială pașii spre biserică, din cauza păcatelor noastre, dar cu speranța aproape devenită certitudine că vom regasi acea pace interioră dată numai de prezenta locurilor sfinte trebuie să ne stîngem sufletul și mai mult la vederea urîțeniei iadului dezlănțuit la porțile Mînăstirii Neamț? Pentru cei care se întrebă în ce lume traiesc, am să redau un fragment preluat din cartea Părintelui Arsenie Boca „Cuvinte Vii”, în care regăsim următoarea descriere: