O pietreancă, plecată în SUA de două decenii, ajută de ani buni la salvarea animalelor din România

De Ziar Targu Neamt Pe 31 oct. 2017

Continuăm seria de articole SALVATORII DIN UMBRĂ cu o pietreancă stabilită în SUA de foarte mult timp și care s-a implicat și se implică în mod activ cu sprijinirea voluntarilor din România care salvează animalele fără stăpân. Puteți citi povestea ei mai jos pentru a afla cum se vede situația animalelor fără stăpân din România în comparație cu sistemul implementat de americani.

Detalii în interviul de mai jos:

R: Ai plecat de ani buni în SUA, peste ocean, dar cu inima ai rămas acasă și continui să ajuți comunitatea de salvatori de animale din Neamț, dar și din alte județe. De cât timp faci acest lucru și de ce?

MML: Da, am plecat la începutul anilor `90 și cu mici excepții am revenit în România în concedii aproape în fiecare an. Deși am încercat, din motive personale, să vin mai rar – nu prea am reușit. Am mulți prieteni, foști colegi, familie și mai ales locurile care mă fac să revin mai des.

Din copilarie am iubit foarte mult animalele, fără excepție. Cățeii au un loc mai deosebit, am avut o cățelușă Lola care a fost otrăvită după aproximativ 2 ani. Pentru mine a fost un șoc imens. Îmi amintesc că mă duceam și mă ascundeam în cușca ei, stăteam acolo ore întregi (cred că aveam în jur de 8-9 ani). Părinții au decis să nu mai ia alt cățel și cușca a dispărut din curte! Emoțional a fost foarte greu și evident am rămas marcată pe viață. De atunci, din copilărie, am decis să fac tot ce pot să ajut aceste suflete. După ce am plecat din țară, am rămas uimită cât de diferit sunt tratate animalele aici în SUA. Da, au și ei problemele lor, însă nici nu pot compara situațiile din România cu ce văd și am văzut aici.

Știu că mulți vor spune că situația materială e diferită aici! Nu e chiar așa. E atitudinea oamenilor, civilizația, bunătatea față de orice creație a lui Dumnezeu și mai ales aplicarea legilor! De aceea am decis să ajut în România, în speranța că pot schimba ceva, că poate într-o zi… va fi precum în SUA. Țin să precizez că e și mentalitatea oamenilor care face ca aceste suflete fără putere de decizie să aibă o viață mai acceptabilă.

R: Întrucât ai termeni de comparație, mai ales că revii în țară din când în când, ce modele din SUA ar putea fi implementate în România pentru rezolvarea problemei animalelor fără stăpân?

MML: Cum am precizat mai sus, mentalitatea oamenilor și educația trebuie schimbate. Sunt resurse materiale și în România. Oamenii trebuie să aibă conștiința că pot face mai mult pentru aceste animale prin sterilizări (care am văzut că se oferă gratuit la anumite intervale, însa mulți nu consideră necesar!). Și, în ultimă instanță, e necesară aplicarea legilor pentru protecția animalelor!

R: Interacționezi cu mulți salvatori independenți și le cunoști dramele multora. De ce crezi că le este atât de greu să facă ceea ce își doresc, să salveze cât mai multe suflete? Care sunt barierele de care se izbesc?

MML: Da, cunosc mulți salvatori. Fără excepție, toți se confruntă cu mentalitatea oamenilor. Sunt și lipsuri financiare, însă marea problemă e atitudinea negativă a unor oameni. Mă gândesc că fiind sub comunism atâția ani, o parte din oamenii generațiilor care au „supraviețuit” fostului regim au ceva adânc sădit în suflete (mă refer la negativism și suferințe) care nu știu dacă se va mai schimba! Mă uit la generațiile crescute după Revoluție și sincer rămân impresionată. Parcă în fiecare an văd schimbări în bine, văd că o mai mare parte a tinerilor au mentalități occidentale, că au mai multă compasiune și iubire.

R: Care este opinia ta vis-a-vis de ONG-urile de protecția animalelor din România? Consideri că își fac bine treaba sau sunt lucruri de îmbunătățit?

MML: Prin social media văd unele care au succese, însă văd și unele care se zbat. Problema mare e birocrația și, din nou, atitudinea oamenilor la adresa deținătorilor de ONG-uri care salvează animăluțe. Majoritatea oamenilor nu au încredere, pe nedrept, în ONG-uri, considerând în mentalitatea lor învechită că „se fură”. Mulți ONG-iști sunt învinovățiți fără dovezi, sunt etichetați în fel și chip și nu e corect. Cum am mai spus, am mare speranță în generațiile care vin. Văd că sunt mult mai conștienți (nu toți!) și mai corecți din toate punctele de vedere.

R: Ce rol ar trebui să aibă autoritățile în problema animalelor fără stăpân?

MML: Am observat că autoritățile se implică și chiar încearcă să facă ceva pentru aceste suflete. Însă, fără ajutorul oamenilor de rând care să respecte legile și să fie civilizați și conștienți, nu prea pot avea succese mari. Din nou, trebuie să se schimbe mentalitatea oamenilor.

R: Cum crezi că ar trebui să se implice comunitatea locală?

MML: Din câte am văzut referitor la județul Neamț și Piatra-Neamț (locul meu natal), mai avem drum de parcus referitor la civilizație și mentalitate. Sunt multe schimbări în bine. Ce văd acum în Romania și Piatra-Neamt e totuși foarte încurajator. Când am plecat din țară, la începutul anilor ’90, nu exista mai nimic referitor la protecția și ajutorul animaleler. Erau pur și simplu lăsate în voia sorții sau chiar omorâte intenționat! Și asta era regula, din păcate. Nimeni nu se ocupa să schimbe sau faca ceva!

R: Cât de important crezi că este sprijinul financiar oferit de persoanele de peste hotare salvatorilor din România? Cum ar arăta România fără acest suport?

MML: Sprijinul financiar e important, atât cel intern, cât și cel din afară, însa nu e totul. Țin să precizez că e o concepție absolut greșită că cei din afara României au bani mai mulți. Unii au, unii nu. Am văzut situații când pur și simplu oamenii trăiesc de la un salariul la altul și cu toate astea ajuta cât de puțin și în alte scopuri (nu neapărat financiar, însă cu voluntariat etc.). E importantă atitudinea oamenilor, gradul de civilizație, mentalitatea, pozitivismul (unii văd totul în negru, din păcate). Am văzut în Romania oameni mult mai bine situați financiar, însă cu concepții foarte diferite. Sincer, nu înțeleg, căci nu își vor lua nimic cu ei mai departe. Însă dacă fac ceva și pentru aceste suflete ale lui Dumnezeu, cred că vor avea mai multe realizări spirituale!

R: Câți ani crezi că vor mai trece până când România va ajunge la un nivel acceptabil de gestionare a problemei animalelor fără stăpân?

MML: Cum am mai precizat, deja se văd la generațiile care vin multe schimbări în bine legate de civilizație, mentalitate etc. Încet, încet – suntem pe drum bun… Va mai trece o generație sau două ca să vedem ceva și mai substanțial. Uitându-mă în urmă, de unde am plecat și cum e acum, e totuși mult mai bine. Nu foarte bine, dar sunt sigură că situația va deveni și mai bună.

R: Ce mesaj le transmiți celor de pe baricadele luptei pentru protecția animalelor din Neamț, respectiv România?

MML: Le mulțumesc mult în numele acestor suflete necuvântătoare. Știu că nu e ușor, însă sunt pe un drum bun, cu decepții câteodată, însa trebuie să continue. Și mai am un mare sfat: să nu se lase influențați de mentalități și oameni negativi. Pur și simplu să-i ignore dacă altceva nu se poate face. În nici un caz să nu renunțe la luptă, căci prin renunțare aceste suflete vor suferi.

Citiți și:

targuneamt