O RARITATE DOCUMENTARĂ ÎN ARHIVA MUZEULUI DIN TÂRGU NEAMŢ

Colecţia de documente a Muzeului de Istorie şi Etnografie din Târgu Neamţ cuprinde o serie de înscrisuri interesante, cele mai multe fiind de epocă modernă şi contemporană. Cea mai mare parte a lor sunt documente obişnuite, referitoare la proprietăţi, tranzacţii comerciale sau acte cu caracter fiscal. Printre acestea însă există un document foarte important, legat de un eveniment istoric major din istoria noastră modernă, respectiv Unirea din 1859.

Documentul poartă titlul ,,Dorinţele Româniloru” şi a fost redactat ca un program al ,,Partidei Naţionale”, fiind citit la Iaşi de către Mihail Kogălniceanu, acesta fiind şi unul dintre semnatari. Actul la care facem referire are trei pagini, dintre care una cuprinde textul propriu-zis al programului, iar celelalte conţin semnăturile a 50 de personalităţi politice care au subscris la prevederile documentului. Redactat cu alfabet chirilic, în 1857, acest document a ajuns în colecţia muzeului ca urmare a unei donaţii făcută de marele istoric literar Augustin Z. N. Pop.

Iată textul documentului: ,, În virtutea vechilor drepturi ale ţării noastre, consfinţite prin capitulaţiile ce au încheiat după vremi domnii noştri moldo-rumâni cu înalta poartă, şi în urmarea tratatului de la Paris din 18/30 martie 1856, voindu sa păstrămu în toată întregimea lor acele drepturi strămoşeşti, care sunt temeliile autonomiei noastre şi că respectăm tot-o-dată şi drepturile înaltei porţi, statornicite prin acele capitulaţii, noi sub-însămnaţii români dorimu:

• Unirea principatelor într-un singur stat, cu respectarea drepturilor înaltei porţi, în cuprinderea vechilor noastre trataturi (capitulaţii).
• Neutralitatea pământului Principatelor.
• Respectarea drepturilor Principatelor și în deosebi a autonomiei lor în coprinderea acelorași tratate.
• Prințul străinu cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare d-ale Europei, ai cărui moștenitori născuți în țară, să fie crescuți în religia țării.
• Puterea legiuitoare încredințată unei obștești adunări, care să representeze interesele întregii nații.
• Supunerea străinilor aflați în principate la legile țării.
• Recunoașterea dreptului Principatelor de a-și întemeia relații comerciale după interesele lor.

 Toate acestea sub garanția colectivă a puterilor ce au subscris Tratatul de la Paris. ”.

Dr. Vasile Diaconu

(sursa imaginii – Arhiva MIETN)