POVEŞTI SCRISE PE PÂNZĂ. BATISTE DE BRÂU

Printre piesele tradiţionale de port se regăseşte şi o categorie mai puţin studiată, dar nu mai puţin valoroasă din punctul de vedere al importanţei etnografice. Este vorba despre batistele de brâu, întâlnite în aproape toate zonele ţării. În colecţia Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu Neamţ există un lot de astfel de piese cusute pe pânză, in, bumbac sau borangic, care se remarcă mai ales prin aspectul lor deosebit. Ca atâtea alte obiecte care în vechime împleteau armonios latura materială cu cea spirituală a vieții, în zilele noastre batista sau năframa şi-a pierdut din semnificații, fiind folosită ritualic doar în mod excepţional.

Cu toate că astăzi nu conștientizăm pe deplin, în tradiția românească întâlnim batista în toate etapele importante ale vieţii – naștere, nuntă și înmormântare și în toate obiceiurile care derivă din acestea. Batista poate fi simplă și era utilizată în ritualurile funebre sau putea fi decorată cu o gamă largă de motive și culori, la care se adăugau inițialele, anii sau textele care ne dezvăluie povestea năframei. Demult, acest obiect făcea parte din drumul inițiatic al fetelor, fiind printre primele piese de port cusute de acestea, care dovedeau priceperea, hărnicia și capacitățile lor creative, știut fiind faptul că, cel mai adesea, un motiv ornamental nu era pur și simplu copiat, ci era complet regândit, dar încercând să se respecte anumite norme de redare, în funcție de destinația cusăturii. Dacă astăzi preferăm să ne exteriorizăm sentimentele, folosindu-ne de multe ori de obiectele inventate de societatea actuală sau de sărbători care nu ne aparțin, cu 100 de ani în urmă frământările sufletului erau transpuse pe pânză, mai ales pe pânza batistelor pe care fetele le dăruiau flăcăilor pe care-i îndrăgeau, la prima horă la care luau parte. De cele mai multe ori acest dar însemna acceptul ei pentru o eventuală căsătorie, urmând ca ulterior părinții și bătrânii să discute aspectele pragmatice ale acestui eveniment. Tot în chip de promisiune, năframa era oferită flăcăilor atunci când plecau în armată, aceasta putând fi considerată, alături de alte obiecte date cu această ocazie, o amuletă capabilă să-l apere pe cel drag și să-l aducă sănătos la mireasa lui. Textele care apar pe aceste pânze nu sunt foarte variate, ele încercând să marcheze în principal creatoarea, destinatarul, anul realizării și eventual evenimentul. Năframele erau realizate de așa manieră încât să poată fi purtate împăturite în 3, în 4, sau purtate desfășurat, fiind prinse la brâu. În toate cazurile, batistele erau şi frumos decorate cu motive florale, geometrice, solare, ceea ce le conferea un aspect deosebit.

Vom reda câteva astfel de însemnări, care au fost cusute cu mătase sau bumbac, atât cu litere de tipar cât și de mână, folosind cuvinte intercalate, dar și culori diferite pentru a transmite diverse mesaje, cuvintele fiind dispuse pe toate cele 4 laturi ale batistei: ,,Foai verde peliniță / Complimenti și guriță / De la acesta copiliță Vârvara Șutu / Șervet de vornic pentru Ion Lupu / Și cusut Vârvara Șutu 1920” sau ,,Poftim o mică suvenire Nicuță / Pentru vornicul Neculai Gheorghe Țuca / Suvenire 1923” sau ,,Ca suvenire de la domnișoara P. S.” sau ,,Trandafiri și viorele / Te salut / La revedere / Zănica” sau ,,Poftim amintire de la domnișoara”.

Succinta noastră prezentare are ca scop evidenţierea unei categorii de obiecte despre care se ştiu prea puţine lucruri, dar care reflectă foarte bine spiritul creator al celor care au realizat aceste piese minunate piese de port.

Roxana Diaconu

(sursa imaginii – arhiva MIETN)