RECONSTITUIRILE ISTORICE – PARTE A EDUCAȚIEI MUZEALE

Este bine cunoscut faptul că pentru a facilita înțelegerea datelor istorice și a pentru a crea o imagine cât mai realistă asupra pieselor muzeale se apelează de multe ori la reconstituiri. Avem aici în vedere reconstituiri ale unor aspecte din trecut (locuințe, anexe, construcții de cult, instalații de foc) și nu a unor obiecte de sine stătătoare. În acest fel, un anumit segment al publicului care vizitează muzeul percepe mult mai corect semnificația unor artefacte, prezentate într-un cadru mai larg și apropiat de anumite etape istorice. Pentru acest obiectiv se apelează la reconstituiri grafice, la reconstituiri tridimensionale în mărime naturală sau la machete. Este o modalitate de a ne raporta la anumite epoci, dar, în același timp, vizitatorii au posibilitatea să analizeze, din perspective diferite, modul de viață al vechilor comunități umane. În general, reconstituirile au o importanță crescută în procesul educațional, mai ales în rândul elevilor.
Deși astfel de reconstituiri pot fi întâlnite în majoritatea muzeelor, vom face o trecere în revistă doar a celor întâlnite în Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț.
Pentru a permite o mai bună înțelegere a tehnicilor constructive din a doua jumătate a primului mileniu p. Chr., a fost realizată o reconstituire a unui segment de locuință inspirată de descoperirile arheologice de la Davideni, jud. Neamț. Au fost puse în evidență principalele materiale folosite pentru construcția unor astfel de locuințe, aspectul interior și inventarul care putea fi găsit în cadrul acestor construcții. De asemenea, a fost recreată o instalație de ardere, respectiv un cuptor pentru încălzit și gătit.
În segmentul etnografic al expoziției de la instituția amintită a fost reconstituită parțial și o anexă dintr-o gospodărie țărănească, în care se găsesc unelte și instalații specifice zonei submontane a Neamțului. Pot fi văzute aici o moară de mână, un teasc pentru fructe sau un cazan de țuică. În contextul în care realitățile actuale nu mai permit un contact direct cu specificul satului tradițional, astfel de reconstituiri sunt deosebit de utile.
Integrarea pieselor arheologice sau a celor etnografice în spații reconstituite reprezintă o dublă provocare, atât din punctul de vedere al celui care duce la îndeplinire un astfel de demers, dar și din punctul de vedere al celui care intră în contact cu acel cadru istoric refăcut.

Roxana Diaconu
(sursa imaginilor – Arhiva MIETN)