Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
Search
miercuri 23 octombrie 2019
  • :
  • :

SATE VECHI DIN ŢINUTUL NEAMŢULUI – GHINDĂOANI

Continuăm demersul nostru de a valorifica surse arhivistice privitoare la unele sate vechi din ţinutul Neamţului, iar în rândurile următoare ne propunem o prezentare a informaţiilor de natură istorică referitoare la satul Ghindăoani. Şi în cazul de faţă valorificăm un text al profesorului D. Constantinescu, întocmit sub forma unei prelegeri susţinută în anul 1959.

<<Printre satele vechi pomenite de documentele noastre din cel mai îndepărtat trecut şi care existau înainte de Alexandru cel Bun, deci din epoca cuprinsă între aşa-numita descălecare sau întemeierea Moldovei şi până la domnia lui Petru Muşat, ctitorul Cetăţii Neamţului, amintim Ghindăoanii.

Ştefan cel Mare, reînnoind pietrele mormântale ale strămoşilor săi din necropola domnească de la Rădăuţi, a consemnat pe piatra mormântală a lui Ştefan Muşat Voievod, că acesta ,,a bătut pe unguri la Hindov”. Acesta este cel mai vechi document epigrafic din Moldova. Să ştie că lupta de la Hindov a avut loc între 2 şi 13 februarie 1395. Deci satul exista înainte de anul 1395.

De la Iuga Voievod, înaintaşul lui Alexandru cel Bun, între 1399-1400, avem un document în care se spune că a dat lui Şerban Hândău, pentru slujbele ce a făcut voivozilor de mai înainte, trei sate; Solomoneşti pe Topoliţa, Muntenii şi Pânteceştii pe Cracău.

Printre cele 50 de biserici dăruite de Alexandru cel Bun Mănăstirii Bistriţa în anul 1429, se numără şi aceea de la Hindov.

Numele vine de la pârâul Vindău pe care-l găsim pomenit şi în anul 16200, când voivodul Gaşpar Graţiani întărea lui Lupu Logofăt şi altora mai multe case, între care şi Solomoneştii pe pârâul Vindău.

În secolul al XVII-lea satul purta numele de Ghindăoani şi cunoaştem din anul 1616 şi numele unui om – Loghin din Ghindăoani – cu ocazia unei hotărnicii într-un proces dintre Mănăstirea Secu şi târgoveţii de aici, din Târgu Neamţ, pentru o poiană. Ceva mai târziu satul se numea însă şi Vindeoani.

Boierul Şerban Hîndău, pe care l-am pomenit mai sus, purta acest nume de la pârâul numit Hindău sau Vindău, care curgea prin satul cu acelaşi nume, căci nu apa a luat nume de la sate sau de la proprietari, ci invers.

Sub numele de Ghindăoani satul îl găsim şi în 1833 făcând parte din ocolul de sus, deci din ocolul Târgu Neamţ.

Menţionez că în cafasul, clopotniţa şi podul bisericii din Ghindăoani am găsit resturi din vechea catapeteasmă, un sfeşnic de lemn îmbrăcată artistic în paie colorate şi tăiate ca bucăţile de pietre preţioase pentru mozaic, precum şi un pomelnic din anul 1757, care ne dau punctul de plecare şi ne uşurează să datăm picturile şi operele artiştilor moldoveni din secolele trecute, despre care se ştiu prea puţine lucruri. Obiectele acestea, aducându-le la muzeu, au fost salvate de al o distrugere sigură.

La Arhivele Statului din Iaşi, în condica de anaforale pe anul 1855, găsim satul Ghindăoani ca moşie a Mănăstirii Buhalniţa.[1]

Roxana Diaconu

[one_half last=”no”][1] Arhiva Muzeului de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ, dosar 1959.[/one_half]




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *