Sentință la moarte semnată de medici

Imaginați-vă un scenariu sumbru în care starea de sănătate vi se degradează pe zi ce trece. Un diagnostic crud care nu lasă loc de interpretare, de minuni medicale, ci aduce doar suferință, durere, neputință, chin. Dacă ați putea opta pentru un sfârșit rapid, lipsit de dureri și mai presus de toate legal, ați face-o?

Vorbim aici despre sinuciderea asistată. Cu alte cuvinte, o cerere prin care cel bolnav, fără șansa unei îmbunătățiri a stării de sănătate, își exprimă dorința de a muri.

Cu siguranță unul dintre cele mai controversate subiecte din toate timpurile, legalizarea eutanasiei și a sinuciderii asistate zdruncină din temelii concepțiile tradiționale conform cărora viața este cel mai de preț drept al omului, drept consacrat în documente care stau la baza societății moderne precum:

Constituțiile, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care în articolul 1 prevede că  “Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.”

Declarația Universală a Drepturilor Omului, care în articolul 3 afirmă că: “Orice fiinţă are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea sa”.

Primul stat din lume care a legalizat această procedură, în anul 2002 a fost Olanda. Precedentul a fost creat de Truus Postma, un medic generalist care a cedat rugăminților repetate venite din partea mamei (surdă, cu dificultăți de vorbire și paralizată în urma unei hemoragii cerebrale) și i-a administrat 200 miligrame de morfină, onorându-i rugămintea.

Desigur că există anumite condiții pe care persoana în cauză trebuie să le îndeplinească. În primul rând documentele medicale trebuie să facă dovada unei afecțiuni incurabile, fără speranțe de ameliorare, pacientul trebuie să fie apt din punct de vedere psihic pentru a lua o asemenea decizie iar cererea trebuie semnată de către doi medici.

 În prezent, eutanasia este legală în Belgia, Olanda, Luxemburg, Columbia, Canada și India, iar suicidul asistat în Elveția, Coreea de Sud, Japonia și în mai multă state din SUA. Trebuie făcută distincție între aceste două practici întrucât suicidul asistat presupune ca pacientului să îi fie puse la dispoziție substanțele prin care el să își pună capăt vieții, pe când eutanasia se realizează prin administarea de către medic a respectivelor substanțe.

Greu de anticipat cum ar fi primită o asemenea lege la noi, presupunând că se va întâmpla vreodată. Ce ar spune biserica în condițiile în care suicidul este considerat un păcat capital? Voi ce-ați alege, dacă ați avea acest drept?