Sociologie și hip hop. Suxir – punctul comun

Dacă-l vezi pentru prima oară, nici nu ți-ar trece prin minte că este rapper. A renunțat la pantalonii largi, șapca întoarsă și gașca de cartier. Nu are tatuaje, tricouri largi sau lanțuri care să-i atârne la gât. E dublu masterand, la Politici Publice și Management Internațional și Securitate Comunitară. Numele lui e Adrian Luca, cunoscut drept Suxir în lumea hip hop-ului românesc.

Reporter: Bună Suxir. Îți mulțumesc că ai acceptat să stăm de vorbă. Vizitatorii ziartarguneamt.ro sunt curioși să afle cine ești tu. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Suxir: Bună, Andreea. Numele meu e Adrian Luca, m-am născut și am copilărit în Târgu Neamț. Am terminat Facultatea de Sociologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar acum sunt dublu masterant. Dacă aș sta să-ți povestesc cu ce mă ocup ai să crezi că sunt o persoană tare nehotarâtă, fac multe chestii … ( culmea, tot am o gramadă de timp liber ). Sunt în perioada aia a vieții oricărui om când îți evaluezi potențialul și optiunile în speranța că alegi calea cea bună în cunoștință de cauză.

Reporter: Numele tău de scenă este Suxir. De unde vine, are o poveste?

Suxir: Primesc foooarte des întrebarea asta (râde). În principiu, numele comune au o geneză, o istorie dar de fapt nu spun nimic, nu au definiție acceptată universal.  Nici un nume nu este folosit că vine de la ceva anume , e un nume și atât.

Numele „SUXIR” a apărut cam tot odată cu hip hop-ul pentru mine. Jucam „counter strike”, iar „Adrian” nu era un nume cool pentru un puști…  A trebuit să inventez ceva și am inventat : SUXIR ( stau și mă gândesc că e totuși Ok… la câtă minte aveam atunci, puteam alege orice). Lumea a început să mă cunoască după această poreclă , eram bun la counter :)) … Nu știa nimeni că mă numesc Adrian, a­șa că am rămas tot Suxir când am început să pun ce scriam pe instrumental.

 Reporter: Când ți-ai descoperit pasiunea pentru hip hop? Vorbește-ne despre prima ta creație.

Suxir: Pasiunea pentru Hip Hop? Afff… da, țin minte și acum: aveam casetofonul lu’tata, ăla de flăcău dacă știi .. și am dat iama în casetele unei vecine. Printre ele era și o casetă cu BUG și una cu Parazitii. Aveam 8 ani cred , ascultam când ai mei nu erau acasă , îmi plăcea că înjura și știam că nu am voie să ascult așa ceva (nici nu înțelegeam înjurăturile, pe atunci încă spuneam că pe copii îi aduce barza). Era mulțumirea că fac ceva ce nu am voie, comportamentul delincvent mi se părea că e ceva foarte tare pe vremea aia.

Tot prin clasele primare am început să scriu poezii, unele erau lirice, dar în multe satirizam politica de la vremea aia. Familia m-a încurajat foarte mult, toți erau foarte mândri de versurile mele. Știam de la profa de muzică de la școală că nu am voce pentru cântat. După, am aflat că pentru rep nu-ți trebuie cine știe ce calități vocale, dar profesoara aia lua salar degeaba, n-a știut să-mi spună. 

Reporter: Nu mi-o lua în nume de rău, dar… aparent, nu te încadrezi în tiparul rapperilor, cel puțin nu prin vestimentație și profesie. Ce reprezintă hip hop-ul pentru tine?

Suxir: Da.. nici nu mă prea arăt a raper (râde). Să știi că până acum vreo 3 ani, în timpul facultății, m­­­ă îmbrăcam mai “șugubăț” așa… cu haine specifice portului hip hopăresc. Am renunțat fără să-mi dau seama la acea vestimentație.

  Tehnic vorbind, hip hop-ul e un Hobby pentru mine. Spiritual, e un mod de refulare , un mod de a mă descărca, e felul în care-mi las eu creativitatea să facă lucruri care-mi plac. E o portiță pe unde scot capul , e un mod de a fi eu, e un vis de copil, e un mod de a privi lucrurile și de a interpreta ce se întâmplă în jur. E felul în care seara mă diferențiez de cel de ziua , e felul în care mă diferențiez de imaginea pe care o au restul când spun „Adrian Luca” și  mă decid să fiu eu însumi un pic…  E mult, e nimic… e un nimic care face mult câteodată.

Reporter: Cum se îmbină hip hopul cu… sociologia?

Suxir: Sociologia muzicii e un domeniu foarte vast, foarte puțin explorat, neglijat chiar. E necesară o dublă calificare pentru a face studii în domeniu. E necesară o pregătire socilogică solidă, combinată în aceeași persoană cu latură artistică activă. Faptul că studiile sociologice nu se preocupă de subculturile muzicale, cel puțin nu la noi, este o pierdere atât pentru sociologie, ca știință, cât și pentru adepții subculturilor muzicale. Sociologia are potența de a clarifica multe lucruri obiectiv. Poate oferi variante învăluite în bun simț cu privire la realitatea ce ne înconjoară. Un vers face cât 1000 de cuvinte, informația dintr-un vers rămâne mult mai ușor în memorie. Rapul e genul cuvintelor mai mult decât oricare altul, e genul informațiilor muzicale, e genul care are ceva de spus mai mult decât oricare altul. Raperii nu prea știu note muzicale, nu prea știu câte linii are un portativ, dar au ganduri și le pun în versuri. Au ideei și nu pot să tacă. Ei bine, pentru sociologi asta ar trebui să fie o preocupare, lucrurile se întâmplă, influențează, puțini știu despre ce e vorba de fapt –  deci merită studiu.

            Am avut o încercare, este printre singurele din țară, de a face o descriere și un studiu aprofundat despre viața și mesajul Hip Hoperilor în lucrarea mea de licență : DIMENSIUNI SOCIALE ALE SUBCULTURILOR MUZICALE. CAZUL HIP HOP. Are o parte teoretică, ce descrie în termeni generici subcultura, apoi o cercetare calitativă, pe bază de interviuri cu raperii practicanți. Îmi permit să spun că a fost un succes, a fost foarte apreciată de domnii profesori din comisia de licență, nota a fost maXimă, însă obținută doar după ce am și cântat un refren (râde). Îmi doresc să aprofundez subiectul și să scriu o carte.

Reporter:  Hip hop-ul este asociat cu lumea drogurilor, a băuturii, a tot ce este interzis prin lege. Au existat momente în care ai fost atras de acest miraj?

Suxir: Hip Hop-ul este asociat cu revolta, sau cel puțin așa a pornit ( în SUA e o întreagă industrie). Dacă asculți ultimele albume românești bune, din ultimii ani,  vei observa că sunt foarte puțini  cei care încurajează comportamentul delincvent. A fost o vreme când era la modă, dar raperii vorbesc de mult mai multe lucruri, nu doar despre droguri sau alcool. Trebuie să ai urechi să-i asculți. Copii ascultă și sunt foarte ușor de influențat, trebuie să ai grijă mare ca MC ce le transmiți. Îmi asum să spun că în România au fost și sunt multi adolescenți care au fost sau sunt educați, învățati mult mai multe lucruri de către MC’i decât de către tații lor. Cât despre mine, în adolescență și ulterior am făcut cam tot ce fac băieții răi, dar tot băiat bun am rămas.

Reporter: Ce surse de inspirație ai pentru piesele tale?

Suxir: Viața, trăirile personale, visele, dar și literatura- o sursă de inspirație importantă pentru mine. Versurile sunt proprii și rezultă din personalitatea, nivelul de cogniție și cultura fiecaruia în parte. Scriu despre mine, despre cum văd eu lucrurile, despre ce știu, despre ce cred. 

Reporter: De obicei, artistul transmite publicului un mesaj prin piesele lui. Tu ce mesaje încerci să transmiți?

Suxir: Vreau să condamn lumea la gândire, la bun simț, la bune moravuri, la asumarea responsabilităților, la recunoașterea valorilor reale. Să atrag atenția asupra lucrurilor simple ce sunt acolo să ne ofere o stare de bine mereu, dar noi nu le vedem. Fac rep pentru mine și pentru fiecare om pe care pot să-l ajut prin asta, să îl inspir.

Reporter: Albumul tău… vorbește-ne puțin despre el.

Suxir: Primul meu album se numește “Conștientizări” și conține 13 track-uri. E foarte păgubos să scoți un album în hip hop-ul românesc. Cel mai bine e să te preocupe single-urile, o piesa făcută după toate normele acceptate de urechea de lemn a publicului românesc, să faci videoclip și să investești în promovare. “Conștientizări” vine din dorința de a avea ceva fizic, ceva terminat, un proiect cap- coadă, o semnatură cât de cât. NU consider albumul ca fiind unul profesionist, am și zis,  rapul pentru mine e un hobby. Când faci rap sau orice fel de artă, publicul e critic. Pentru orice alt fel de hobby treci neobservat. 

Reporter: Ce te-ar face să te răzgândești și să pui muzica pe primul plan în viața ta?

Suxir: Să trăiesc într-o lume utopică, în care artistul este încurajat și răsplătit pentru ce face.

Reporter: Piesa aleasă ca promo, “Pământu-i gata cucerit”, strânge deja vizualizări pe youtube. Care este povestea ei, ce mesaj încearcă să transmită?

Suxir: Ascultă…

Reporter: Nu ai încă un videoclip, dar văd că ți-ai ales o siglă reprezentativă…

Suxir: Da, sunt foarte convins de reprezentativitatea relativului. Astfel, sigla mea, un bec cu aripi, una de înger, alta de demon, reprezintă ideile, ce au o parte bună, una rea.

Reporter: Ce planuri de viitor ai?

Suxir: Pacea mondială, parteneriate cu extratereștrii… :))  Glumesc… am niște țeluri profesionale destul de înalte, sper să îndeplinesc măcar o parte din ele. Am răbdare, sper să reușesc. Dacă nu, o să mă bucur de posibilitățile mobilității internaționale, sunt sigur că undeva trebuie să fie un loc ce mi se potrivește ca o mănușă…  dar stai… eu nu suport mănușile :-/

Reporter: Pe final, ai un mesaj pentru cei care ne urmăresc?

Suxir: Credeți în voi, deschideți-vă mintea, gândiți pozitiv. Nu vă ocupați timpul purtând pică sau disprețuind persoane, nu e productiv. Vă transmit toate gândurile bune și nici mai mult nici mai puțin decât ceea ce vă face fericiți! 

 Andreea Trăsnea