Voluntariatul în spital, un avantaj la angajare?

Dau o mână de ajutor celor aflați în suferință, le sunt de folos angajaților de la Spitalul Orășenesc „Sfântul Dimitrie”, dar în același timp învață lucruri noi și capătă experiență în domeniu. Își doresc un singur lucru: să-și schimbe statutul la un moment dat, din voluntar în angajat.

La unitatea spitalicească din Târgu Neamț își fac stagiul de practică elevii Școlii Postliceale Sanitare „Laureatus”, dar ușile sunt deschise și pentru absolvenții care nu-și gasesc de lucru. Vrând- nevrând, voluntariatul pare singura portiță spre obținerea unui loc de muncă în domeniu.

Pentru a se angaja într-un spital, un asistent medical trebuie să aibă cel puțin trei ani de zile experiență în domeniu. Noua reglementare privind activitatea de voluntariat în România vine în ajutorul proaspeților absolvenți de școli sanitare, fiindcă munca în regim de voluntariat este acum recunoscută ca experiență în domeniu. Niciun voluntar nu ascunde faptul că, în viitor, și-ar dori să fie asistent medical cu acte în regulă. Drumul pare însă lung și anevoios.

Fac voluntariat până se scot posturi la concurs

Foarte puțini absolvenți de școli sanitare își găsesc un loc de muncă. Însă majoritatea sunt răbdători și așteaptă deblocarea posturilor promisă de Bănicioiu. Deși știu cam ce salariu ar lua în România, tot aici, în țara lor, vor să-și practice meseria.

Deocamdată are atribuții de infirmier, dar deseori este confundată cu personalul medical angajat. Mă roagă să nu-i scriu numele, fiindcă se gândește c-o să aibă probleme, deși nu-mi povestește decât lucruri bune: „Îi ajut pe pacienți să se ridice din pat, uneori îi ajut să mânânce, dacă sunt prea bătrâni, prea bolnavi. Supraveghez perfuziile, medicamentația. Duc analizele la laborator. Ajut pacienții să meargă la diferite investigații stabilite de medici, îi readuc în salon. Le și zâmbesc, vorbesc tot timpul cu ei. O pacientă mi-a spus că într-o bună zi voi ajunge cea mai îndrăgită asistentă. Vreau să o cred”.

Recoltează sânge de la pacienți, iau tensiunea, duc analizele la laborator. Fac lucruri mărunte, dar ascultă cu sfințenie de asistenții și doctorii plătiți. Nu le lipsește nici pasiunea de a face bine: „Îmi doresc foarte mult să lucrez în acest domeniu. Am terminat  Postliceala Sanitară acum trei ani, dar nu am reușit până acum să mă angajez. Mă mulțumesc să fac voluntariat, poate așa am o șansă când se scoate la concurs un post”, spune una dintre voluntare.

„Sper să deblocheze posturi până termin eu volunariatul. Nu știu… dacă nu reușesc să mă angajez la spital sau la un cabinet de medic de familie… nu știu ce-am să fac”, spune un asistent voluntar.

Voluntariat acasă, job în străinătate

Unii tineri recunosc că se școlesc în postlicealele sau universitățile din România pentru că tarifele sunt mult mai ieftine decât în străinătate. Fac apoi voluntariat în spitalul din localitate, deși sunt convinși că nu au șanse de angajare la nivel local. Indiferent de loc, medicina rămâne aceeasi: „Fac voluntariat aici ca să capăt experiență. Îmi doresc să lucrez în străinătate. Adeverința pe care mi-o dă spitalul  mi-ar fi utilă în Anglia, să demonstrez că am făcut practică în domeniu. Salariile… nici nu se compară”, spune o absolventă a Școlii Postliceale Sanitare.

Umblă vorba, bat-o vina

Să spunem lucrurilor pe nume. Nu doar la Târgu Neamț, ci peste tot în țară, domeniul sanitar este cunocut ca fiind în topul instituțiilor unde poți ocupa un job numai dacă ai bani și relații. Fără SAU. Ambele variante sunt condiții imperioase, sau cel puțin asta cred cei care încă nu au reușit să se angajeze.

„Am făcut practică la spital, dar după câteva luni am renunțat. E meseria mea de vis, de suflet, simt că sunt făcută pentru așa ceva, dar, în același timp, sunt conștientă că n-am să prind un job în Târgu Neamț sau în județ, la Bicaz. M-am interesat si acolo. Să fim serioși, cine vrea să se angajeze, trebuie să dea bani gârlă. Și să aibă și cui să-i dea… trebuie să ai relații. Și toate astea pentru un salariu mizer, din care abia supraviețuiești. Oricât de mult mi-am dorit, a trebuit să renunț într-un final și să mă reprofilez”, ne mărturisește C. (32 de ani).

Actualii voluntari rămân optimiști

La Spitalul Orășenesc „Sfântul Dimitrie” sunt 23 de voluntari, care lucrează fără a fi plătiți ca asistenți și infirmieri pe diferite secții ale unității spitalicești, dar și ca biolog sau chimist în laborator. Speră ca experiența acumulată să-i ajute, în viitor, la angajare. Unii vin doar câteva ore pe săptămână, alții sunt prezenți zilnic pe secțiile spitalului. Poartă costumație distinctivă, au și un ecuson pe care este trecut numele și cuvântul voluntar.

Vin de pe băncile școlii cu un bagaj de teorie, iar aici capătă experiență la patul bolnavului. Încheie un contract de voluntariat cu spitalul și primesc o adeverință la finalizarea muncii de voluntariat, hârtie pe care o vor atașa CV-ului.

Pentru concursurile de angajare organizate de spital, referințele obținute de la medicii șefi pe secție pot cântări greu. Poate că nu va conta ce pun pe celălalt taler al balanței… Fiecare dintre ei va vedea la momentul potrivit.

Andreea Trăsnea