„Zimbrul”, de Vasile Apopei
Mare și greu ca un meteorit
Căzut din cer în risipiri astrale,
Un zimbru calm, de nimenea păzit,
Paște domol pe cîmpurile sale.
Nepăsător se duce rumegîng,
Miroase iarba ezitînd s-o pască
El, dintre animalele de rind,
Alcătuirea cea mai pământească.
Tîrziu în noaptea neagră ca un vis
Adoarme printre ierburi, viu și teafăr,
Cu-n ochi de veghe, pururea deschis,
Și coarnele proptite în Luceafăr.
Vasile Apopei