„Zimbrul”, de Vasile Apopei

Mare și greu ca un meteorit

Căzut din cer în risipiri astrale,

Un zimbru calm, de nimenea păzit,

Paște domol pe cîmpurile sale.

Nepăsător se duce rumegîng,

Miroase iarba ezitînd s-o pască

El, dintre animalele de rind,

Alcătuirea cea mai pământească.

Tîrziu în noaptea neagră ca un vis

Adoarme printre ierburi, viu și teafăr,

Cu-n ochi de veghe, pururea deschis,

Și coarnele proptite în Luceafăr.

Vasile Apopei