Anton Grigoriu – un strănepot al lui Ion Creangă

Anton Grigoriu s-a născut în anul 1904 la Humulești și a fost fiul Sofiei Grigoriu, care, la rândul ei, a fost una dintre fiicele surorii lui Ion Creangă. Tatăl se numea tot Anton Grigoriu. Fiind cel de-al zecelea copil al familiei, Anton a urmat cursurile școlii primare de la Humulești, iar ulterior a studiat la Școala Normală din Piatra Neamț, ale cărei cursuri le-a absolvit în 1923. După terminarea studiilor a primit numire provizorie la Școala din Vânători (com. Vânători-Neamț). Din păcate nu sunt foarte bine cunoscute condițiile în care Aton Grigoriu a ajuns în Basarabia, unde a fost profesor la o școală din comuna Martaza. Urmează cursurile Şcolii Militare din Bacău între 1924 – 1925, după care se reîntoarce să predea la școala din Martaza. În anul şcolar 1927-1928, a fost învăţător la Şcoala Buzaţi şi alţii doi la Şcoala Ţolici. Revine la Şcoala Vânători – Neamţ începând cu 1 septembrie 1930 şi va activa aici până la pensionare, cu scurte plecări în funcţia de subinspector la plasa Târgu Neamţ şi ca inspector pe probleme de agricultură la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ între 1945 – 1949. Obţine definitivarea în învăţământ în 1930, gradul al doilea în 1935, gradul întâi în 1940 şi o gradaţie de merit în acelaşi an.
A condus Căminul Cultural Vânători – Neamţ în calitate de preşedinte din 1935, iar din 1942, a condus Cooperativa Unirea din Vânători – Neamţ, până în 1948. În timpul războiului a înfiinţat o bibliotecă şi o cantină la care luau masa peste 150 de refugiaţi din Basarabia şi Bucovina. La reforma învăţământului de la 1948, din lipsă de profesori, începe să predea matematica, determinând multe generaţii de elevi să iubească şi să se dedice studiului acestei materii. Mărturiile foștilor săi elevi îl descriu ca pe un profesor bun, care explica argumentat şi avea metodă didactică. După decesul celei de-a doua soţii, s-a mutat în casa fratelui său Zahei din Humulești, unde a trăit până în 1997.

Roxana Diaconu