Vremuri tulburi – La limita dintre toleranţa şi înşelăciune

In ultimul timp, „toleranta” a devenit unul dintre cele mai importante principii pe care se bazeaza democratia in lume, asadar si in Romania. Prin toleranta se intelege a respecta libertatea altuia, a modului sau de gandire si de comportare, precum si a opiniilor sale de orice natura (politice, religioase etc.). Dupa o consultarea a dictionarului explicativ roman, s-a gasit urmatoare definitie: TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer. – Toate bune si frumoase, insa cum ne aparam impotriva celor care abuzeaza si profita de acest principiu numit „toleranta”? Ce ne facem si cum ar trebuie procedat in momentul in care ni se IMPUNE sa fim toleranti? Putem fi insa toleranti fata de oricine si orice? Oare, insasi obligativitatea de a tolera ceva, indiferent de vointa unei persoane nu anuleaza de fapt tocmai esenta acestui criteriu al democratiei? Un paradox al vremurilor noastre este constituit de chemarea la toleranta tocmai a celor care traiesc in limitele normale sociale, educative si religioase. Din pacate, libertinajul oferit la umbra democratiei a dus la schimonosirea unei virtuti cum este toleranta, trasformand-o intr-o arma a oamenilor rau intentionati. Astfel, din ce in ce mai mult, sub masca tolerantei se propaga in forta convingeri si atitudini straine neamului romanesc. De aici putem trage concluzia ca libertatea personala este relativizata in functie de „mersul lumii” si ca deosebirea binelui de rau poate fi catalogat ca un act de intoleranta. Si pentru ca Biserica Ortodoxa Romana este institutia religioasa din Romania cu cel mai mare numar de credinciosi, in urmatorul material video puteti urmari invataturile unui monah al Manastirii Petru Voda.

Reporter: Viorela Gherasim, Operator imagine, Editor montaj: Dacian Anitei