„Iubiţi-vă părinţii”, de Vasile Apopei
Iubiţi-vă părinţii,
Preţuiţi-i atâta cât mai sunt printre cei vii.
Când vor trece-n nefiinţă,
degeaba o să-i plângeţi, dragi copii.
Au glasul stins ca vântul ce adie
Cu ochi de sfinţi, copiii îşi privesc,
Vrând să le spună, cât mai des să vie,
Mereu ar vrea să-i vadă, cât trăiesc.
Făclii neînserate au în suflet,
Tresar în somn de grije şi dorinţi
Şi-aduc aminte gândind pe tăcute
Cât i-au ajutat pe-a lor părinţi.
Iubiţi-vă părinţii, preţuiţi-i!
Par obosiţi, cât pot mai robotesc.
Nu cer nimic şi nu vă pun condiţii
Se roagă pentr-un sfârşit creştinesc.
Ei au răbdat şi lipsuri şi nevoi,
Ca să puteţi trăi voi cât mai bine.
Ar vrea să plece, când o fi, amândoi,
Că-i greu pentru cel care va rămâne.
Ca mâine le veţi tine pomenirea
Că timpul trece iute, ani de ani.
Gândiţi-vă la ei cât îs în viaţă
Şi fiţi cu ei copii, cât mai umani.
Îi mustră azi odăile tăcute,
Singurătatea parcă îi omoară.
Se roagă cu mătănii cât mai multe
Şi- adorm gândind la voi, seară de seară.
VASILE APOPEI
FELICITĂRI !
MAI PUBLICAȚI
Foarte frumoase versuri!Felicitări!!!
Felicitări! O poezie foarte frumoasă și emoționantă.