FABRICA DE POSTAV A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU DE LA TÂRGU NEAMȚ

În anul 1850, Mihail Kogălniceanu obținea de la domnul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, un privilegiu prin care i se oferea posibilitatea înființării unei fabrici de postav. În 1852 Mihail Kogălniceanu înștiința domnia despre faptul că a încheiat o înțelegere cu meșteri din străinătate pentru a construi fabrica de postav.

Construcția fabricii a început în 1853 și trebuia să fie terminată într-o perioadă de doi ani. În presa vremii este întâlnită următoarea consemnare: ,,În apropiere de Târgu Neamțu s-au așezat zidurile fabricei în formă de castel cvadrat, cu un turn înalt în mijloc; zidirea este toată din cărămidă, din fiecare latură are 3 stânjeni lungime și 9 lățime”.

Mașinile necesare pentru producerea postavului, dar și meșterii pentru instalarea lor au fost aduși din Prusia. Personalul lucrător era format și din meșteri germani, austrieci și cehi, iar mai târziu, pentru nevoile fabricii au fost angajați și muncitori din rândul locuitorilor târgului.

Pentru funcționarea instalațiilor s-a folosit, într-o primă fază, forța motrice a apei râului Neamț, pentru ca, ulterior, din 1856, să fie utilizată o mașină cu aburi. Aceasta a fost adusă de inginerul Donici de la Casa Gotse din Kemnitz.

La început, datorită lipsei materiei prime, producția de postav a fost destul de scăzută, de aproximativ 5000 de coți pe lună. Unele dificultăți au fost și în legătură cu piața de desfacere a produselor finite. În acest sens, Mihail Kogălniceanu a prezentat, prin intermediul lui Costache Negri – reprezentantul Moldovei la Constantinopol -, o ofertă de postavuri, căutând să-și asigure o piață mare și sigură.

În cadrul fabricii se produceau mai multe sortimente de postav, care puteau fi folosite pentru diferite tipuri de confecții.

Pentru o bună desfacere a producției a fost editat și un catalog care cuprindea mai multe mostre de postav. Un exemplar al acestui catalog se găsește și în colecțiile Muzeului de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț. Catalogul este redactat în limba germană și pare să fie datat în deceniul șase al sec. XIX. În cele nouă pagini ale sale sunt 64 de mostre de postav de culoare neagră, indigo, maro, verde, bej şi cenuşiu. Pentru fiecare mostră sunt menţionate dimensiunile standard ale valului de material textil, dar sunt indicate şi tipurile de confecţii pentru care se pretau.

La începutul catalogului se găseşte o listă cu indicativul fiecărei mostre, culoarea şi recomandări pentru folosirea lor.

 Dr. Vasile Diaconu
(sursa imaginii – Arhiva MIETN)