Prin unităţile de alimentaţie publică din Tîrgu Neamţ, servirea și igiena lăsau de dorit

În luna decembrie a anului 1969, ziariștii de la oficiosul județean Ceahlăul alături de ofițeri ai Inspectoratului județean de miliție Neamț, au efectuat ceea ce în presa perioadei era denumit raid-anchetă, în cadrul căruia trebuiau arătate și înfierate cu mânie proletară abaterile de la normele generale ale comerțului, fie el și comunist.

În acea lună, redactorii Mihai Merticaru și Marcel Ciubotaru, însoțiți de căpitanul Moise Oprea și maiorul Vasile Benguș, au descins în câteva unități de alimentație publică din orașul de pe Ozana, pentru a „cunoaşte mai Indeaproape nivelul de deservire a consumatorilor”, iar ceea ce au găsit vom vedea în rândurile următoare.

Primul popas de control a fost făcut la restaurantul „Complexˮ, într-o duminică seara. Localul era arhiplin- asta și datorită formației. Primele probleme apar însă chiar de la intrare, la garderobă, unde nu mai erau numere, așa că la ieșire musafirii le-au luat „dintr-un maldăr înalt şi dezordonat.ˮ

În salon mult tineret, unii dintre aceștia în căutarea unei mese libere, deși unele mese erau rezervate. Oaspeții găsesc o masă în timp ce lângă ei ședeau „doi tineri, unul cu matricola Liceului agricol, din Roman, fumează, beau-coniac şi ascultă muzică, cu ochii stinşi.ˮ

După o astfel de experiență duminicală, echipa revine, a doua zi, luni, zi de târg, când la bufetul „Complexˮ, erau mai mulți consumatori în picioare decât la mese. De astă dată intră direct la bucătărie, unde printre oale aflate pe foc nu sunt întrebați cum de au intrat, ba mai mult sunt considerați dintre aceia care „servesc direct aici sau în biroul responsabilului de restaurantˮ, Ștefan Vasiliu care întreb ce are de mâncare începe să enumere bucatele pregătite, aceleași  „văcuţe“ şi „tocăniţe“, însă nimic deosebit care să atragă consumatorii sau turiștii.

            „Pe o masă lângă calorifer stau două lighene, unul cu perişoare şi altul cu măruntaie, rămase de ieri — noi credem că de alaltăieri — care au căpătat culoarea verde şi un miros deosebit. Imediat vor fi aruncate în apa în clocot şi-şi vor căpăta altă înfăţişare.ˮ Bucatarul șef încearcă să se scuze, spunând că lipsa spațiului din frigider a condus la această situație. Evident că a fost verificat și frigiderul, și surpriză, „trei kilograme de carne alterată stau uitate într-un colț al frigiderului. Mirosul este insuportabil, întrebăm pe cei doi şefi dacă au curajul să mănânce această carne. Răspunsul este categoric NU. Dar consumatorii? Ei mănâncă pentru că nu știu. Invităm la acest „spectacol” și pe asistentul igienist Constantin Maftei, de la Laboratorul de epidemiologie, care nu pare deloc surprins, pentru că şi dânsul a mai întâlnit aici aceeași situație de trei ori în cursul anului 1969 (28 IV; 23 VI și 15 VIII). L-a amendat pe bucătarul șef cu 50 lei, dar pentru că a achitat suma pe loc a scăpat numai cu jumătate din ea. Iată dar cât de eficiente sunt amenzile aplicate pentru asemenea cazuri. (Un medic de la Inspectoratul sanitar de stat ne povestea odată că un gestionar amendat cu 12,50 lei a luat în mod ostentativ un taximetru și s-a dus la C.E.C. să plătească).”

După bucătărie, musafirii sunt invitați în cramă, după protocolul pentru asemenea vizite, iar „ca prin farmec apare cineva cu o tavă, cu exact atâtea pahare câți eram și noi. Probabil că aici se spală multe păcate. Altfel nu se explică perpetuarea lor şi nici curajul responsabilului de a ne trata direct la gura butoiului.”

Evident că nu a fost singurul local vizitat. A urmat restaurantul „Ciocârlia”, un local, care, „cu puțin gust, și ingeniozitate, ar putea rivaliza cu cel mai bun restaurant. Se menține totuși de multă vreme o atmosferă sordidă.” Musafirii se așează la o masă și dau comandă de un sfert de vin. „ Procedăm apoi la măsurarea lor şi constatăm că fiecărui pahar îi lipsesc 20-30 ml. De vină nu este însă barmana, ci… paharul, pentru că, chiar plin, capacitatea lui nu poate fi mai mare de 230 ml, în local sunt numai astfel de pahare (peste 400 la număr).”

Vinovat pentru astfel de pahare, era responsabilul restaurantului, Ion Croitoru, care ar fi cerut aceste pahare chiar de la conducerea cooperativei de consum orășenești, dar fără rezultat.

„În ceea ce privește celelalte localuri din oraș, majoritatea au un aer pronuntat de „bombă” din care igiena a fost izgonită fără menajamente. La bufetul „Unic“ o şuviţă de apă cât un firicel spală, în mod simbolic, grămada de pahare ce se adună necontenit. Responsabilul unității Gheorghe Stoian, este bolnav, dar vine din când în când și prin local. În rest, personalul lucrează așa cum îl taie capul.” Astfel de aspecte erau constatate în toate unitățile de alimentație publică din oraș, Gheorghe Andron, președintele cooperativei de consum din oraș, declara că el  „vizitează în fiecare zi unităţile în subordine şi ia măsuri de îndreptare”, dar ineficiente și fără rezultat. Concluzia raidului anchetă era aceea că „Uniunea județeană a cooperativelor de consum va trebui să pună ordine în unitățile amintite, aceasta cu atât mai mult cu cât ele se află situate pe unul din cele mai importante trasee turistice.”

Prof. Emanuel Bălan

Sursa: „Ceahlăul”, an II, nr. 577, 26 decembrie 1969.