„T R A N Z I Ț I E”, de Vasile Apopei
Un dram de noroc primește ursita
Un dor de necaz, răscolește-n destin.
În haina puterii se-mbracă ispita
Și-adulmecă prada-ntre cei care vin.
La hanul Speranței un timp să petreacă,
În piața răbdării să-și tîrguie hrana,
Din vinul speranței, să soarbă o cinzeacă
Și-apoi cu iluzii să-și mîntuie rana.
E dincolo viața pe care-am sperat-o
În care dreptatea ajunge stăpînă?
Sau calea Golgotei ce-am tot îndurat-o,
E singurul drum pentru Țara Română?
E vremea, socot, să ne-ntoarcem puterea,
Spre binele obștii, cu harul iertării,
Dar răii să știe că asta ni-I vrerea
Și nu rătăcim, prin deșertul uitării.
VASILE APOPEI
