Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, o mare dezamăgire
Am fost azi la o conferință de presă organizată de Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț. Colega de la departamentul de cultură a pus întrebările legate strict de partea cultural-artistică și veți putea citi și articolul ei, iar eu am făcut greșeala să pun întrebări legate de partea economică și de organizare. Ostilitatea cu care mi s-a răspuns la aceste întrebări este dincolo de orice îmi imaginam eu că voi vedea vreodata într-o instituție de cultură.
Când am întrebat cât a costat punerea în scenă a piesei ”Visătorii”, parcă am dat cu lacrimogene în încăpere. Inutil am pus întrebarea sub mai multe forme, răspunsul nu a venit. Un actor s-a ridicat iritat, a zis că nu îl privesc discuțiile și a făcut o scenă teatrală cu o simulare de tentativă de plecare, dar totuși s-a întors. Doamna director a evitat să răspundă concret. Un alt domn actor, total neinspirat, a zis-o pe aia cu ”să veniți mai des pe la teatru ca să știți … ”, fără să știe că noi suntem cei de la publicația care a promovat cel mai mult și mai intensiv activitatea Teatrului Tineretului și, așa mai departe, ostilități verbale care poate impresionează și fac să tacă un jurnalist axat pe cultură, care nu e obișnuit cu astfel de mesaje menite să blocheze comunicarea, însă nu pe unul care s-a bătut ani de zile, cam de unul singur, cu nesimțiții care își băteau joc de lucrările de la Teatrul Tineretului.
La fel de deranjant pentru o parte dintre cei prezenți a fost și faptul că le-am amintit celor de la Teatrul Tineretului că ei sunt plătiți din banii nemțenilor din toate păturile sociale și 50 lei pentru un copil care vine cu părinții la teatru e cam mult. Chiar pe acest subiect o doamnă actriță a făcut o comparație absolut nefericită, spunând că atât se cheltuie cu un copil și la un film la Mall, ignorând că teatrul este o instituție de cultură care trăiește din bani publici, deci trebuie să fie cât mai accesibilă ca preț față de un mall unde se duc doar cei care își permit.
Nu am căderea să vorbesc despre actul artistic și despre valoarea artiștilor, care sunt convins că sunt de înalt nivel. Problema este alta. Atitudinea aceasta de superioritate arogantă le este permisă doar artiștilor care trăiesc exclusiv pe banii lor obținuți din performanțele artistice combinate cu cele manageriale și de marketing. Când ești plătit din banii oamenilor din toate categoriile sociale trebuie să răspunzi la toate întrebările, în mod civilizat, indiferent cât de imbecile ți se par. Nu poți fi plătit din banii tuturor, de la analfabeți la savanți, dar tu să ai adresabilitate numai pentru cei cu școală și cu bani.
Mă declar absolut dezamăgit de un teatru pentru care am luptat, culmea, și la propriu și la figurat, și la care mergeam la orice piesă fără a ne pune problema costului biletului. Mergea și cel mai amărât copil din clasă. Un teatru al culturii absolute, unde toți mergeam ca la o sărbătoare. Un teatru unde părinții își lăsau copiii să mearga la orice piesă, fără riscul de a vedea țâțe, cururi sau a auzi expresii deșănțate. Un loc unde era o mândrie să mergi. Un loc unde te lăudai câte o săptămână că ai fost.
Vom propune în mod public Consiliului Județean Neamț ca la viitoarele alocări bugetare să diminueze sau să mărească sumele alocate Teatrului Tineretului în funcție de capacitatea acestei instituții de a atrage copiii din zonele și scolile defavorizate din Piatra-Neamț și mai ales copiii din comunele și orașele județului, pentru că vorbim de o instituție bugetată la nivel județean. Un teatru care trăiește din banii tuturor nemțenilor trebuie să găsească o soluție ca cel puțin o data în opt ani de învățământ obligatoriu fiecare copil din acest județ să vadă o piesă de teatru.
Prin performanțele artistice pe care nu le poate contesta nimeni, actorii de la Teatrul Tineretului ne duc de fiecare dată și cu fiecare piesă în lumea lor frumoasă, iar pentru acest lucru acești oameni muncesc enorm. Cu toții le respectăm și le plătim din banii munciți de noi munca și rezultatele lor. Pe partea cealaltă, ei trebuie să înțeleagă că acest articol nu este un atac la adresa teatrului, ci o formă prin care, la rândul nostru încercăm să-i aducem și pe ei în lumea noastră, mai puțin frumoasă, unde mulți copii din acest județ nici nu știu că există Teatrul Tineretului, unde 10 lei biletul pentru copil și 20 pentru adulți este mult peste bugetul unei familii care cumpără pâine de la chioșcul de la colț la caiet. O lume unde lipsa de marketing din partea intituțiilor de cultură autentice face loc marketingului agresiv al inculturii. O lume care mai poate fi salvată doar de educație și de cultură, nu de autosuficiența celor din educație și cultură.
Iosub Robert
P. S.: ”Să nu creadă cineva că a-nceput Teatrul cu el. E plin teatrul de asemenea suficienţe. Unii rămân în istorie, alţii nu rămân cu nimic!”, spunea Dem Rădulescu.